MOTIVAŢIE

Există în viața fiecărui om o nevoie constantă de împlinire. Din motive misterioase avem senzația că ceva ne lipsește, că toate lucrurile sunt parțiale ori incomplete. Fericirea, unul dintre scopurile fundamentale ale vieții, pare să vină odată cu senzația, adesea momentană, de întreg. Lucrul, situația, ființa dorită a căror adiție ar conduce către această întregire sunt prin urmare căutate cu febrilitate. Însă odată obținute, odată experimentată acea fericire efemeră, senzația de gol, de lipsă își face din nou simțită prezența. Iar ce urmează este stabilirea unor noi ținte, a unor noi părți care adăugate să ne readucă în întreg. O analiză simplă a situației ne pune în fața unei aparente imposibilități, a neputinței de a fi mereu fericiți, mereu împliniți. Aceste experiențe se succed și se pierd în efemeritate. Și cu toate acestea, din adâncul sufletului irumpe, adeseori nostalgic dorul nostru de întregire, dorul nostru de eternitate. Dorința ca acea fericire-împlinire să nu aibă sfârșit. La fel și viața care le conține. Vrem ca această certitudine a continuității existenței să biruie chiar și momentul morții. Ne-ar place atât de mult să fim chiar noi aleșii sorții și să dăinuim veșnic. Intuim însă, de la un moment dat, că nu același mod de a trăi și a percepe existența ca cel de până acum ne va permite să ne luăm zborul spre înalturi ci înțelegerea și realizarea a ”cine suntem noi cu adevărat” iar acest lucru face ca întoarcerea către spiritualitate, către ceea ce promite realizarea acestor dorințe, să fie de cele mai multe ori soluția aleasă.

Cercetări ale psihologilor americani, în acord cu izvoare ale sistemelor medicale şi spirituale orientale, au concluzionat că nici un om nu poate trăi pe deplin sănătos şi fericit dacă nu îşi împlineşte câteva categorii de necesităţi fundamentale:

1. Necesitatea de a se bucura de un corp sănătos precum şi de toate minunatele senzaţii fizice care îl însoţesc. Simplul confort fizic, plăcere şi sănătate. Avem nevoie de cât mai multe senzaţii fizice minunate.

2. Necesitatea de a se iubi şi a se accepta aşa cum este. Auto-acceptare şi iubirea de sine. Avem nevoie să ne reconsiderăm într-un mod pozitiv şi plin de iubire.

3. Necesitatea de a avea o minte agilă ce funcţionează clar şi bine. Înţelegerea situaţiei într-un mod clar, continuu şi raţional. Avem nevoie de claritatea raţiunii care funcţionează în armonie cu posibilităţile noastre intuitive.

4. Necesitatea de a iubi şi de a fi iubiţi de ceilalţi, sub diverse forme relaţionale, ca de exemplu prietenia, colegialitatea şi dragostea. Acest nivel, asociat cu afectivitatea umană şi cu puterea de a iubi este considerat a fi o punte între lumea fizică, exprimată de primele trei nivele ale existenţei fiinţei umane şi lumea spirituală, exprimată prin cele trei nivele superioare, de existenţă spirituală. Avem nevoie să dăruim şi să primim iubire prin intermediul mai multor tipuri de relaţii: cu iubitul (iubita), copiii, prietenii, colegii.

5. Necesitatea de a rosti şi de a trăi adevărul. A respecta voinţa divină şi a te angaja să vorbeşti şi să urmezi adevărul. Avem nevoie să experimentăm adevărul în mod direct.

6. Necesitatea de hrănire spirituală, care ne poate aduce experienţe sufleteşti înălţătoare. Acest nivel este asociat cu stările spirituale sublime, ca de exemplu extazul şi fericirea care pot fi trăite în timpul unei ceremonii religioase, ascultând o muzică inspirată, atunci când suntem fascinaţi de un apus de soare sau pur şi simplu atunci când, cu multă dragoste, simţim nevoia să privim îndelung în ochii fiinţei iubite şi trăim acel sentiment de atemporalitate şi dizolvare în celălalt şi dincolo de el. Iubirea divină şi extazul spiritual. Avem nevoie de experimentarea personală a spiritualităţii şi iubirii necondiţionate.

7. Cel de-al şaptelea nivel este asociat cu mintea divină. Când se produce trezirea conştientă pe acest nivel, devii conştient că perfecţiunea divină se află pretutindeni. Vom putea descifra astfel puzzle-ul vieţii noastre şi vom putea atinge pacea divină. Acesta este nivelul de păstrare a celor mai profunde crezuri. Crezurile şi convingerile negative pe care le întreţinem sunt cauza tuturor problemelor noastre. Din aceste credinţe negative sau imagini apare boala, indiferent de nivelul pe care se manifestă ulterior: fizic, emoţional, mental sau spiritual. Nevoia noastră în planul şapte este aceea de a cunoaşte pacea profundă. Aceasta nu poate să provină decât dintr-o înţelegere deplină a modelului perfect al vieţii terestre şi apare ca urmare a crezurilor pozitive care se bazează pe adevăr. A fi conectaţi la mentalul divin şi a înţelege creaţia universală. Avem nevoie să trăim seninătatea şi perfecţiunea în propria noastră fiinţă, chiar dacă ea este încă imperfectă

NEVOIA DE CUNOAŞTERE – conduce la auto-cunoaştere

În primul rând este nevoie de o înțelegere, de o cunoaștere de sine care să ne lumineze motivațiile până atunci obscure ale vieții noastre. Iar aceasta se obține prin auto-observare, prin conștiență, prin veritabila apropiere de sine. Iar apoi, odată început acest proces, intervin metodele ce permit unificarea naturii noastre lăuntrice. Această reîntregire sau mai bine spus unificare se produce în câmpul conștiinței noastre. Constanta existenței noastre este însuși sentimentul că existăm, această ființare care nu ne părăsește nici măcar în somn. Descoperirea acestui ”fir roșu” care ne pătrunde existența este în fapt momentul descoperirii adevăratei noastre naturi care poartă în ea fericirea și împlinirea atât de mult căutată. Centrul acestei existențe este numit Inimă și cu toate că localizarea acesteia este tot în zona pieptului ea nu este tot una cu organul cu același nume. Ea unifică componentele a ceea ce noi numim ”eu” ca spațiu interior și totodată, pe măsura renașterii acestei conștiințe a unității și completitudinii, ne deschide spre a cuprinde în noi, liber, universul înconjurător. Din acest motiv ceea ce rezultă este o intrare în viața lumii cu mult mai responsabilă și mai profundă decât ceea ce am putea realiza cu mintea, o participare vie dar plină de pace la ceea ce este și nu la ceea ce vrem să fie. Ceea ce înseamnă ”lumea” își lărgește definirea pentru a cuprinde în ea viața pură a spiritului eliberat din sclavia materiei și a simțurilor, care trăiește fericit minunea de A FI.

Cu excepţia unui număr mic de oameni, marea majoritate nu înţelege încă imensa importanţă a procesului de auto-cunoaștere și a unei analize serioase a stărilor sau senzaţiilor lor, cât şi necesitatea unui studiu aprofundat al propriului caracter.

Este de asemenea adevărat, că febrilitatea de a trăi, atunci când este confruntată cu atâtea surse de distracţie a atenției de la ea însăși pe care această situaţie de fapt o implică, incită fiinţa umană să se cantoneze la propria sa periferie, făcând-o să se menţină într-o stare de semi-conștiență. Această situaţie întreţine în ea nenumărate tensiuni şi conflicte interioare care se află la originea multor dezechilibre.

Cu toate acestea, bunul simţ ne pune cu uşurinţă în evidenţă necesitatea unui bilanţ sincer şi obiectiv al personalităţii, pentru a ne da seama de propriile noastre posibilităţi latente, de slăbiciunile noastre, de resursele noastre, toate acestea ajutându-ne după aceea să ne întărim cât mai mult, să ne amplificăm stăpânirea de sine și inteligenţa, să acționăm corect pentru a restabili o stare de echilibru și armonie atât în ceea ce privește viața interioară cât și relațiile cu semenii noștri .

Am putea continua pentru a aminti că fiecare dintre noi, simte aceleaşi nevoi fundamentale care reprezintă totodată aspiraţiile legitime ale sufletului uman: a fi sănătos, a iubi, a fi fericit, etc.

Cu toate că așa stau lucrurile cu majoritatea dintre noi, să nu uităm că fiecare, indiferent de vârstă poate, dacă dorește, să uzeze de posibilitatea de a alege asupra modului de a-și trăi existența și că oricând poate să-și asume conștient și liber să schimbe anumite condiții atunci când acestea nu mai corespund aspirațiilor și intențiilor sale. Cu alte cuvinte, este important să ne reamintim că putem fi mai fericiți, mai sănătoși și mai deschiși față de semenii noștri și, nu în ultimul rând, mai capabili de a trăi spontan acea stare de armonie naturală care reprezintă expresia propriei noastre perfecțiuni.

 La ora actuală există puține sisteme eficiente care ar putea veni în întâmpinarea aspirației autentice ce vizează procesul cunoașterii de sine și a evoluției conștiinței generând efecte excepționale în procesul refacerii echilibrului corp – minte – spirit și dintre acestea putem pune la loc de cinste sistemul milenar al tradiției înțelepciunii indiene care este YOGA.

Suntem bucuroși să constatăm că și în România, în ultimii ani, s-a constatat o creștere a interesului față de filozofia și practica Yoga. Prin acest proiect de asistenţă şi educaţie spirituală urmărim să oferim publicului român accesul la o formă de Yoga care reunește sinergic atitudini şi metode îndreptate spre revelarea naturii noastre Reale, ātman, pe care tradiţiile contemplative au denumit-o Inima Spirituală. Yoga Inimii Spirituale – căci aceasta este denumirea formei de Yoga pe care v-o propunem să o practicăm împreună are la bază principiile şi viziunea spirituală tradiţională ce se regăsesc în yoga clasică (Patañjali), în advaita vedānta, în tantra, în şaivism.