”G”

GANDHA. Miros, parfum, mireasmă.

GANDHARA sau GANDHARI NADI (“canalul Gandhara”) este unul dintre cele 14 canale principale (nadi-uri) prin care forţa vieţii (Prana) circulă în corpul subtil. El reglează din punct de vedere subtil funcţia văzului.

GARBHA. Foetus, embrion.

GHATA AVASTHA (gatavastha, “starea ulciorului”). Este a doua dintre cele patru etape (avastha) menţionate în anumite texte de Hatha Yoga. În Shiva Samhita (3.56) este definită ca fiind etapa în care suflul care intră (Prana), suflul care iese (apana), sunetul mistic (nada), “sămânţa” (bindu), „sinele” individual (sufletul) (jiva) şi Sinele Transcendent (Atman) se află în fuziune (sunt unite). În Hatha Yoga Pradipika (4.73) se consideră că acest fenomen coincide cu străpungerea energetică a “nodului lui Vishnu(Vishnu granthi).

GHATIKA reprezintă o unitate yoghină de măsură a timpului care cuprinde o perioadă de 24 de minute. Vezi şi muhurta.

GHERANDA SAMHITA (“Compendiumul lui Gheranda”) este un manual de Hatha Yoga de la sfârşitul secolului XVII, alcătuit din 351 de sutra-e distribuite în şapte capitole. Aceasta este una dintre cele trei scripturi clasice de Hatha Yoga, iar tehnicile descrise aici se află la baza celor mai multe practici contemporane de yoga. Învăţăturile sunt prezentate sub forma unui dialog între înţeleptul Gheranda, despre care în momentul actual nu se mai ştie nimic şi discipolul său, Canda Kapali.

Gheranda predă aşa numita „Disciplină cu şapte ramuri” (sapta sadhana) şi descrie nu mai puţin de 32 de posturi (asana-e) şi 25 de “gesturi” (mudra-e). Cea mai originală parte a lucrării constă în tratarea in extenso a diferitelor tehnici de purificare (shodhana-e). Autorul propune, de asemenea, o clasificare inedită a fenomenelor de extaz divin (Samadhi). Există, de asemenea, şi mai multe comentarii la acest text.

GORAKSHA sau GORAKSHANATHA (care a trăit probabil în sec. IX sau X e.n., fiind născut în Punjab). Este cel mai cunoscut şi cu siguranţă unul dintre cei mai mari maeştri de Hatha Yoga. Unii îl consideră primul scriitor de proză în limbile hindi sau punjabi, fiind considerat autorul a numeroase lucrări, inclusiv Goraksha Samhita, Amaraugha Prabodha, Jnata Amrita Shastra şi Siddha Siddhanta Paddhati. Folclorul îi atribuie diferite origini, dar, potrivit tradiţiilor din Assam, se pare că Goraksha făcea parte din casta ţesătorilor. Cele mai multe izvoare sunt de acord că el a renunţat la lume la o vârstă fragedă şi a călătorit în lung şi-n lat ca maestru yoghin şi realizând nenumărate miracole. În multe părţi din nordul Indiei numele său trezeşte cel mai mare respect şi veneraţie, fiind considerat un yoghin perfect (siddha), şi chiar o divinitate. Moaştele sale găsindu-se la Gorakhpur. Deşi izvoarele tibetane vorbesc despre el ca de un magician budist, lucrările care îi sunt atribuite şi în general şcoala sa au o vădită apropiere de shaivism. Locul morţii lui Goraksha nu este cunoscut. Diversele mărturii ale liniei sale spirituale yoghine îi atribuie în ierarhia divină o poziţie imediat următoare după Adinatha (care trebuie identificat cu însuşi Shiva) şi Matsyendra.

Goraksha şi Matsyendra sunt totodată apelative date unor iniţiaţi yoghini care au atins un înalt nivel de realizare spirituală. Titlul de Goraksha înseamnă literal “păzitor de vaci (văcar)”, iar din punct de vedere ezoteric se referă la acei yoghini care au atins controlul asupra limbii lor, atât în sensul măiestriei vorbirii, cât şi în cel al controlului tehnicii Khechari mudra, care presupune “înghiţirea” limbii sau, cu alte cuvinte, plasarea ei dincolo de zona palatului moale.

Goraksha a fost una dintre figurile reprezentative ale grupării yoghine Natha, deşi numele său este asociat şi cu gruparea yoghină Kanphata, despre care tradiţia afirmă că a fost fondată chiar de către el. Relaţia istorică dintre Goraksha şi Matsyendra a fost ilustrată în numeroase legende, care îi prezintă pe amândoi ca pe nişte taumaturgi cu o înaltă realizare spirituală. Despre Goraksha se spune că a modificat de mai multe ori învăţătura tantrică a guru-ului său, fără să abandoneze însă cu totul respectiva tradiţie. Mohan Singh susţinea în 1937, pe bună dreptate, că sursa învăţăturilor lui Goraksha ar trebui căutate nu atât în scripturile Hatha Yoga, cât în Samnyasa Upanishadele, care insistă asupra ideii renunţării în vederea atingerii unei stări de transcendere a manifestării. Chiar dacă el nu poate fi considerat ca iniţiator al practicii clasice de Hatha Yoga aşa cum o cunoaştem din lucrări precum Hatha Yoga Pradipika şi alte texte similare anterioare, nu putem contesta totuşi că lucrările sale s-au dovedit foarte utile în dezvoltarea acestei ramuri yoga.

GORAKSHA PADDHATI (“Calea lui Goraksha”), lucrare cunoscută şi sub denumirea de Goraksha Samhita (“Compendiul lui Goraksha”), este una dintre numeroasele lucrări atribuite lui Goraksha. Foarte multe dintre cele 202 de sutra-e ale sale pot fi regăsite şi în alte texte de Hatha Yoga, iar data probabilă la care a fost scrisă lucrarea se situează în perioada secolului al XII-lea sau al XIII-lea e.n. Tratatul prezintă o aşa numită „Cale cu cinci etape” (shad anga yoga) şi include descrieri detaliate ale principalelor concepte ale anatomiei ezoterice, la care se adaugă o serie de instrucţiuni pentru trezirea lui Kundalini Shakti. Un mare accent este pus pe recitarea Pranava-ei, adică a mantrei sacre Aum.

GUNATITA Este o denumire a acelor yoghini care s-au eliberat de sub influenţa limitatoare a celor trei guna-uri (sattva, rajas şi tamas) pe care le-au transcens.

GUNA („calitate fundamentală”, „tendinţă esenţială”). Toate obiectele şi fiinţele lumii fenomenale (Prakriti) sunt structurate de jocul dinamic al celor 3 guna-e: sattva, rajas şi tamas. Aceste trei guna-e, care sunt caracteristici esenţiale şi intrinseci ale iluziei cosmice (maya). Dacă guna-ele se află într-un echilibru perfect, nu se produce nici un fenomen, nu mai există nici manifestare şi nici creaţie. În momentul în care echilibrul lor este perturbat, se manifestă creaţia. În celebrul tratat Yoga Sutra, Patanjali descrie aceste trei tipuri de forţe fundamentale ca fiind într-un continuu conflict unele cu altele. Drept rezultat al acestei tensiuni inerente dintre ele (sau, în limbajul fizicii moderne, datorită rupturii de simetrie) se creează diversele nivele ontologice ale realităţii manifestate. Scopul propus de Patanjali pentru practica yoga este, în acest context, resorbţia lor în aspectul transcendent al Energiei Divine Creatoare (Prakriti).

În universul fizic, sattva guna se manifestă în tot ce este pur, elevat, luminos şi rafinat (de exemplu, lumina Soarelui); rajas guna se manifestă în aproape orice activitate şi dinamism (de exemplu un vulcan) iar tamas guna se manifestă mai ales în ce se prezintă ca greutate, inerţie, întuneric şi imobilitate (de exemplu un bloc de stâncă). La nivelul conştiinţei umane, sattvaguna corespunde, de exemplu, unei stări de pace euforică, echilibru, linişte, elevare şi seninătate; rajas guna îmbracă forma activităţii, pasiunii şi a agitaţiei iar tamas guna corespunde stării de lene, lipsei de interes, scepticismului, indiferenţei, apatiei. Caracterul şi predispoziţia existentă în cazul fiinţelor umane depind în mod direct de calitatea esenţială (guna) predominantă la un moment dat în microcosmosul acelei fiinţe.

Vedanta compară în mod analogic guna-ele cu 3 hoţi care au „furat” prin crearea diferitelor agitaţii sau perturbări perceperea clară şi directă a asupra Realităţii Ultime. În această direcţie există chiar şi o povestire simbolică în cadrul filosofiei vedantice: trei hoţi, numiţi tamas, rajas şi sattva, au atacat un negustor care tocmai se reîntorcea în satul său după o călătorie de afaceri şi l-au jefuit. După aceasta, tamas a vrut să-l ucidă pe negustor, pentru a elimina orice urmă a tâlhăriei lor. Ceilalţi doi hoţi mai aveau însă anumite scrupule şi, din această cauză, rajas a spus: „Mai bine să-l legăm de un copac; karma lui va fi cea care va hotărî dacă o să-l găsească sau nu cineva”. Atunci ei l-au legat de un arbore şi au fugit repede. După o clipă însă, sattva a revenit şi l-a dezlegat pe negustor. Acesta, plin de bucurie şi recunoştinţă, i-a spus: „Tu m-ai salvat acum! Vino, te rog, cu mine în sat, am să te recompensez regeşte pentru asta”. „Nu pot, a răspuns atunci sattva, pentru că sunt cunoscut de poliţie că sunt un hoţ şi aş fi imediat întemniţat. Singurul lucru pe care puteam să-l fac pentru tine era doar să te eliberez de legături”.

 

Anunțuri