”U”

”U”
 UDANA (“suflul ascendent”) este unul dintre cei cinci “curenţi” energetici principali pranici, care circulă prin corp şi care acţionează asupra părţii superioare a organismului şi facilitează dezvoltarea spirituală, creând o legătură între partea fizică şi partea spirituală a fiinţei noastre şi care este controlată prin intermediul lui Vishuddha chakra. Potrivit lucrării Tri Shikhi Brahmana Upanishad (82), udana circulă prin toate membrele şi încheieturile. Într-o Upanishada mult mai veche (Maitrayaniya Upanishad) se afirmă că udana este suflul responsabil de elevarea conştiinţei la nivelul zonei capului în starea de extaz (Samadhi), dar şi în momentul morţii, în cazul fiinţelor elevate spiritual. Yoga Yajnavalkya (4.55) adaugă că respiraţia ascendentă poate asigura levitaţia corpului fizic. Controlul perfect asupra acestei forme de energie (udana jaya), se afirmă în Yoga Sutra (3.39), generează puterea paranormală (siddhi) a “non-adeziunii” (asanga) şi a levitaţiei (utkranti). În Linga Purana (1.8.64) şi de asemenea şi în alte Purana-e, se afirmă că udana stimulează zonele sensibile din punct de vedere subtil ale corpului (marman), zone care constituie focare de rezonanţă pentru energii specifice din macrocosmos.
UJJAYI (“victorios”) este numele uneia din formele de control al suflului subtil (Pranayama) predate în Hatha Yoga. Această tehnică este descrisă în Gheranda Samhita (5.69ff.) în felul următor: „cu gura închisă, vom inspira pe ambele nări, dirijând suflul în sus din zona inimii (adică a pieptului) şi a gâtului. Ne vom reţine suflul în gură şi vom aplica simultan contracţia şi blocarea zonei gâtului (jalandhara bandha). Aspiraţia suflului respirator făcută în acest caz din zona pieptului printr-o uşoară contracţie a gâtului generează un sunet ca de sforăit, caracteristic pentru această tehnică”. În Yoga Shikha Upanishad (1.94) se menţionează că suflul respirator trebuie reţinut în abdomen, după care trebuie expulzat pe nara stângă (aici fiind explicată de fapt o variantă mai completă a tehnicii). Textele fundamentale despre yoga menţionează un mare număr de beneficii rezultate ca urmare a practicării acestui exerciţiu, majoritatea fiind legate de sistemul respirator, la care se adaugă şi stimularea focului digestiv (jathara agni).
UPANISHADA. Cuvântul este format din prefixele “upa” (aproape) şi “ni” (în jos), adăugate la rădăcina “Shad” (a se aşeza). Termenul semnifică prin urmare a te aşeza la picioarele sau în apropierea unui guru pentru a primi o învăţătură spirituală. Upanishada-ele constituie partea filozofică a Vedelor, acestea reprezentând cea mai veche literatură sacră a hinduşilor şi tratează despre natura omului şi a universului, precum şi despre unirea sufletului individual cu Sinele Divin, cu Dumnezeu. Ele se disting prin marea lor libertate de gândire şi deschiderea către înţelepciune şi transcendenţă.
Upanishada-ele descriu totodată anumite modalităţi secrete precise de conştientizare a acestei identităţi fundamentale, printre care se remarcă în primul rând descrierea semnificaţiilor esoterice ale sunetului fundamental subtil, divin al Creaţiei, Aum.
UPA PRANA VAYU. Este denumirea generică a celor cinci sufluri vitale (Prana vayu) secundare (upa), şi anume: Naga vayu, care elimină gazele din stomac prin eructaţie; Kurma vayu, care controlează mişcarea pleoapelor pentru a împiedica un corp străin sau o lumină prea puternică să intre în ochi; Krikara vayu, care, făcându-ne să strănutăm sau să tuşim, împiedică substanţele străine să coboare în gât; Devadatta, care aduce un surplus de energie atunci când corpul este obosit provocând reflexul de a căsca; şi Dhananjaya, care rămâne în corp chiar după moarte şi care face uneori cadavrele să se umfle.
URDHVA.  Ridicat, elevat, tinzând către înălţimi.
URDHVA RETAS (urdhva = către înalt; retas = spermă). Cel care a reuşit să îşi controleze în întregime potenţialul sexual şi care, datorită proceselor de transmutare şi sublimare, este capabil să direcţioneze energia erotică în scopuri spirituale. Termenul desemnează de asemenea procesul psihofiziologic subtil prin intermediul căruia sămânţa (retas) este ridicată în sus (urdhva), în loc să fie expulzată prin uretră. Prima menţiune a tehnicii o găsim în Maitrayaniya Upanishad (2.3), unde se spune că era practicată de valakhilyas (un anumit tip de clarvăzători sau rishi), ea fiind considerată încă din cele mai vechi timpuri motivul real pentru care se realizează castitatea şi continenţa sexuală (brahmacharya). El reprezintă procesul care stă la baza sublimării, prin care sămânţa este transmutată în energie vitală (ojas), care hrăneşte la rândul ei centrii subtili superiori ai fiinţei şi îndeosebi creierul.
UTTAMA. Cel mai bun, excelent, primul, cel mai elevat.
UTTAMOTTAMA. Cel mai bun dintre cei buni, primul dintre cei dintâi, cel mai mare dintre cei mari.