”B”

BAHYA KUMBHAKA. Suspendarea suflului realizată după o expiraţie completă, atunci când plămânii sunt goliţi; retenţie pe vid.

BANDHA (“legătură”, „subjugare”, „stăpânire” sau “blocaj”) are numeroase semnificaţii în literatura sanscrită, inclusiv acelea de “legare”, “unificare”, “asigurare (garanţie)” sau “tendon”. Principala sa semnificaţie în yoga se referă însă la condiţia umană obişnuită, termen sinonim cu starea de ne-iluminare; cea care ne leagă sau ne blochează este de fapt ignoranţa noastră spirituală (avidya). Ea ne menţine legaţi de ciclul existenţelor (samsara), care se perpetuează din naştere către moarte, iar apoi către renaştere şi o nouă moarte.

În yoga clasică, bandha se referă la “co-relaţia” (sam yoga) dintre Sineşi personalitatea egoului. Această relaţie este descrisă uneori ca fiind asemănătoare cu cea dintre foc şi lemn. Potrivit tratatului yoghin Yoga Sutra (3.1), conceptul se referă la “legarea” conştiinţei de un obiect sau de un loc (desha) particular, ceea ce constituie însăşi esenţa concentrării mentale.

În sfârşit, bandha se mai referă şi la o clasă specială de tehnici din Hatha Yoga. Din această perspectivă, cuvântul este tradus adeseori ca “blocaj” sau “contracţie”. Există trei asemenea bandha principale: Mula bandha (“contracţia rădăcinii”), Uddiyana bandha (“contracţia abdominală”) şi Jalandhara bandha (“contracţia reţelei”). Potrivit scripturii Yoga Kundali Upanishad (1.40), aceste tehnici nu trebuie practicate decât atunci când adeptul yoghin ştie să îşi controleze suflul respirator. Din punct de vedere subtil, scopul unei bandha este o direcţionare precisă a energiei către anumite zone ale fiinţei, pe care intenţionăm să le dinamizăm.

BHASTRIKA sau BHASTRA (“foale”), unul dintre cele opt tipuri de control al suflului (Pranayama) descrise în Gheranda Samhita (5.74f.) şi în alte scripturi de Hatha Yoga. Tehnica este explicată astfel: aşa cum aerul se mişcă încolo şi încoace în foalele fierarului, tot astfel, el trebuie deplasat cu forţă şi rapid, pe ambele nări. După 20 de repetiţii, yoghinul trebuie să realizeze retenţia (kumbhaka).

BHAVANA. Sentiment de devoţiune, credinţă.

BHEDANA. A găuri, a face o spărtură, a traversa.

BHRAMARI (“albina”) este unul dintre cele opt tipuri tradiţionale de control al suflului subtil (Pranayama) din HathaYoga, descris în Hatha Yoga Pradipika (2.68) după cum urmează: „atunci când inspirăm, vom produce un sunet ca de bondar, după care urmează o retenţie pe plin şi apoi o expiraţie lentă, în timpul căreia vom scoate un sunet ca de albină”. Conform lucrării yoghine tradiţionale Gheranda Samhita (5.78.) a marelui yoghin Gheranda, această practică trebuie asociată şi cu percepţia unor sunete subtile.

BHRANTI DARSHANA. Punct de vedere sau cunoaştere (darshana) eronată (bhranti), iluzie.

BINDU (în limba sanscrită „punct” sau „focar de putere”). Reprezintă universul proiectat într-o anumită zonă în microuniversul lăuntric al fiinţei.

BRAHMA este prima divinitate din Trimurti, Trinitatea hindusă care îi cuprinde pe Brahma, Vishnu şi Shiva. Brahma este o manifestare a lui Dumnezeu în aspectul său de Creator al Universului. Într-o primă perioadă a fost venerat în egală măsură cu Vishnu şi Shiva. Totuşi în India modernă brahmanismul şi-a diminuat aria de răspândire în favoarea Vishnuismului, Shaivismului şi Shaktismului.
Parte integrantă a lui maya, iluzia ce ţine de manifestare, Brahma nu trebuie în nici un caz să fie confundat cu Brahman. Este reprezentat în general având patru feţe şi patru braţe ce ţin, printre diferite simboluri, Vedele şi un şirag de mătănii.

BRAHMA GRANTHI. Vezi Granthi.

BRAHMA MUHURTA (“ora lui Brahma”) este momentul considerat ideal pentru practica meditaţiei. Ora lui Brahma este ultima “oră” sau „ceas” din sistemul tradiţional cu opt muhurta-e. Conform sistemului tradiţional cu 16 muhurta-e, ea include ultimele trei intervale de timp ale acestuia şi durează între 90 şi 144 de minute.

BRAHMAN, Absolutul imuabil şi etern. Realitatea Supremă unică în Vedanta. Brahman fiind transcendenţă pură, El nu poate fi formulat nici prin gândire, nici prin cuvânt, nici prin vorbire.
Marele înţelept şi eliberat Sri Ramakrishna spunea adesea: „Nici un limbaj nu l-a murdărit vreodată pe Brahman”.

BRAHMA NADI (“canalul Brahma-ic”) este – potrivit lucrării yoghine Shat Chakra Nirupana – un canal subtil situat în interiorul lui Citrini nadi (alteori fiind chiar identic cu acesta), localizat la rândul său în interiorul lui Vajra nadi, care poate fi găsit în interiorul canalului subtil central (Sushumna nadi) al fiinţei umane. În lucrarea Siddha Siddhanta Paddhati (2.27), canalul lui Brahma (Brahma nadi) este considerat a fi obiectul de concentrare în practica yoghină denumită a “semnului interior” (antar lakshya).

BRAHMAPURI este oraşul sau cetatea (puri) lui Dumnezeu (Brahman).

BRAHMARANDHRA. Orificiu (randhra) situat în creştetul capului prin care se consideră că sufletul fiinţelor umane evoluate părăseşte corpul fizic în momentul morţii sau în stările spirituale de conştiinţă, Samadhi.

“Deschizătura (randhra) divină (lui Brahma)” a fiinţei; reprezintă de fapt deschiderea subtilă superioară a canalului energetic Sushumna nadi, care este situată în zona creştetului (în plan subtil), la nivelul fontanelei. Faimosul tratat tradiţional Siddha Siddhanta Paddhati (II. 8) numeşte pe drept cuvânt Brahmarandhra “centrul eliberării spirituale” (Nirvana chakra).

BRAHMA VIDYA. Cunoaşterea nemijlocită a Spiritului Suprem, Brahman.

BUDDHI. (forma feminină pentru Buddha), reprezintă unul dintre conceptele cheie în tradiţiile yoga şi Samkhya, precum şi în filosofia Vedanta. Cea mai veche referire la el poate fi găsită în Katha Upanishad (3.3). Într-un înţeles mai tehnic, semnifică întâiul produs sau rezultat al Naturii (Prakriti). Din această perspectivă, este considerat a fi cea mai rafinată, dar şi cea mai simplă formă de existenţă creată, care, printr-o evoluţie ulterioară, dă naştere tuturor celorlalte categorii (tattva-e) ale existenţei, deopotrivă materiale şi psihice care sunt inferioare ei ca frecvenţă vibratorie. Similar cu nous din neoplatonism, buddhi mai este cunoscut şi sub numele de linga, linga matra şi sattva.

O a doua conotaţie legată de termenul buddhi este aceea de “înţelepciune” sau “minte superioară”, care se deosebeşte de mintea inferioară (manas). Într-o celebră metaforă folosită iniţial în Katha Upanishad (3.3) şi reluată apoi în numeroase alte texte, buddhi este comparat cu un vizitiu, trăsura fiind corpul, în timp ce stăpânul trăsurii este Sinele (Atman). Din această perspectivă, buddhi este considerat a fi aspectul cel mai înalt şi cel mai profund al psihicului uman, locul de naştere al adevăratei înţelepciuni sau al gnozei. De aceea, în anumite contexte, el este tradus direct prin “înţelepciune”. În terminologia folosită în yogaclasică, înseamnă pur şi simplu “cunoaştere”.