EFECTE

Efecte ale practicii

Printre efectele esenţiale ale practicii în Yoga Inimii Spirituale menţionăm o acuitate mărită a conştiinţei martor, senzitivitate spirituală faţă de energii, armonizarea acestora şi sublimarea lor în freamăt sacru al Inimii. Astfel, înţelegem felul în care practica yoga aduce elan şi aspiraţie, prin însuşi procesul sublimării. (Menţionăm că în contextul viziunii advaita, termenul “sublimare” îşi are o semnificaţie uşor diferită celei din psihologie. Pentru clarificarea acesteia recomandăm citirea capitolului “Sublimarea”.)

Prin aceasta, învăţăm să celebram energiile şi principiile vieţii cât mai des în viaţa de zi cu zi.

Efecte fizice

S-a constatat ştiinţific că hatha yoga şi meditaţia conferă nenumărate efecte fizice benefice. Acestea sunt menţionate specific în cursurile noastre în cadrul prezentării fiecărei tehnici. Atitudinile faţă de corpul fizic propuse în Yoga Inimii Spirituale declanşează procese de vindecare fizică şi sufletească. La rândul ei, vindecarea conferă încredere în practicile, atitudinile şi viziunea pe care le urmăm. Efectele de vindecare survin ca urmare a restructurării fiinţei, a recentrării, a realinierii structurilor noastre fizice, psihice şi mentale.

Efecte psihologice

Yoga Inimii Spirituale ne ajută să devenim mult mai centraţi din punct de vedere mental şi emoţional. Dezvoltarea conştiinţei martor previne şi chiar elimină tulburările emoţionale. Când Inima freamătă de emoţia iubirii pure, centrarea se face natural aici, în Inimă. Acesta este un remediu pentru orice formă de alienare. Iubirea este intr-adevăr un balsam universal. Alienarea este o înstrăinare faţă de ceilalţi şi faţă de tine însuţi (de la latinescul alienare – „înstrăinat”). Ea creează un sentiment al izolării. Centrarea în Inima spirituală nu poate crea o îndepărtare de ceea ce eşti. Din contră, îţi conferă un sentiment mult mai profund de „intimitate cu tine însuţi”, de încredere în forţele proprii şi în natura ta divină.

Efecte spirituale

Centrarea şi adâncirea în Inimă creează, la rândul ei, o conştiinţă a unităţii totului, advaita, în care totul ţi se revelează a fi interconectat prin însuşi „substratul” conştiinţei sau, altfel spus, al realităţii divine. De aici rezultă un sentiment al conectării interioare cu ceilalţi, cu mediul înconjurător. Astfel, se dezvoltă compasiunea, bunătatea, prietenia, omenia, simţul etic… Intuiţia unei singure Inimi, a aceleiaşi Inimi Spirituale, a aceleiaşi realităţi divine, devine din ce în ce mai limpede şi se expansionează. În acest mod, înţelegem felul în care noi suntem atât de intim interconectaţi spiritual.