IN PRACTICA MEDITATIEI

Metoda de bază

Tehnica de meditaţie fundamentală în Yoga Inimii Spirituale este metoda de introspecţie a lui Ramana Maharshi folosind întrebarea „Cine sunt Eu?” Ea este practicată pentru revelarea a ceea ce suntem cu adevărat. Hatha yoga, asanele, pranayama şi alte tehnici ce operează cu energiile importante din fiinţa noastră susţin acest demers spiritual şi contribuie sinergic la revelarea Inimii Spirituale.

Cum se produce “revoluţia interioară”

În meditaţiile de revelare a Inimii Spirituale preconizăm, de asemenea, o clarificare, o limpezire a minţii, drept consecinţă a intuiţiilor din ce în ce mai profunde cu privire la realitatea divină esenţială a fiinţei noastre. În ultimă instanţă, mintea ajunge să înţeleagă treptat că exista “Ceva” care nu poate fi gândit, ceva inefabil care nu poate sta sub incidenţa raportului dual subiect cunoscător – obiect de cunoscut. Astfel, mintea îşi va înţelege propriile sale limite. În momentul în care ea, ca instrument principal de cunoaştere discursivă a propriei fiinţe şi a lumii înconjurătoare “capitulează” din rolul de “suveran suprem” al propriei noastre existenţe, are loc o veritabilă revoluţie interioară, pentru că nu mai suntem condiţionaţi de nici o teorie, dogmă, filozofie sau de vreun model exterior de înţelegere a realităţii. În acest sens, meditaţia devine un mijloc excepţional de a pătrunde în natura Realităţii, în “Ceea ce Este” sau, altfel spus, un mijloc de comuniune cu Dumnezeu.

De unde radiază bucuria meditaţiei

Meditaţia de revelare a Inimii Spirituale creează „spaţiul” în care Inima se regăseşte pe ea însăşi ca libertate absolută şi iubire pură, în care conştiinţa se bucură de regăsirea sursei sale. Esenţa acestei fericiri este freamătul sacru, spanda. Acest demers ne învaţă bucuria de a medita. Într-adevăr, adevărata meditaţie aduce fericire, căci nu există nici o luptă, nici un refuz: nici al gândurilor, nici al emoţiilor, nici al senzaţiilor, nici al corpului. Doar o acceptare care integrează în mod superior, esenţial, Totalitatea.

Această formă esenţială de meditaţie este o mişcare permanentă a Inimii către Ea însăşi. Prin intermediul ei Inima ajunge să ne fie, în fiecare moment, atât calea proprie, drumul intim, cât şi propria destinaţie aducătoare de fericire.

Abandonul conştiinţei egotice

În meditaţia de revelare a Inimii Spirituale urmărim să atingem momentul inefabil în care aspiraţia de a revela natura noastră divină se maturizează în abandonul conştiinţei individuale.

Relaţia dintre abandon şi încredere

Conştiinţa unităţii înseamnă a fi una cu prezentul, cu existenţa. Această înţelegere nu este posibilă decât prin abandon; iar abandonul nu este posibil decât prin încredere. Evident, nu se cere să ai încredere în cineva sau ceva exterior. Adevărata încredere este fără obiect, este o încredere în Inimă, în Sine, în Realitate, în Dumnezeu.

Esenţa acestei atitudini este acceptarea de a fi ceea ce eşti. Această acceptare se maturizează spontan prin încredere şi devine abandon.

De asemenea, nu este vorba despre o acceptare a ceva exterior. Noi înşine suntem abandon, acceptare. Inima Spirituală se revelează în această totală acceptare.

Despre vulnerabilitate şi forţă interioară

Cel mai adesea, în viaţa obişnuită abandonul sugerează capitulare, pasivitate şi lipsă de forţă. Din această cauză, oamenii se tem să-şi arate vulnerabilităţile. Ei se străduiesc să pară puternici în exterior şi astfel pun ziduri între ei, tocmai pentru a-şi ascunde slăbiciunile interioare. Din contra, în Yoga Inimii Spirituale se încurajează exprimarea deschisă a ceea ce eşti, nu ascunderea vulnerabilităţilor. Un om care nu se teme de slăbiciunile sale devine cu adevărat puternic interior. De asemenea, în Yoga Inimii Spirituale nu sugerăm şi nici nu întreţinem mituri legate de invulnerabilitatea sau invincibilitatea corpului fizic ca urmare a unor practici în care energia este acumulată sau indusă „din exterior”. Pe de altă parte, credem în eternitatea şi frumuseţea ce radiază din spirit, din Inima Spirituală.

În general, cultura şi educaţia noastră au „culpabilizat” slăbiciunea, însă nu oferă o cale de depăşire a acesteia. Doar încrederea în Inima Spirituală şi abandonul fără obiect pot aduce adevărata forţă.

Adeseori în viaţă am ascultat de autorităţi exterioare, care ne-au dictat comportamente artificiale. Acestea au culpabilizat tendinţele naturale şi implicit ne-au oferit prin aceasta justificări pentru a le reprima. Dar, însăşi această tendinţă ne împiedică să devenim ceea ce suntem. De aceea, în Yoga Inimii Spirituale accentul nu e pus pe o autoritate exterioara, ci pe înflorirea propriei fiinţe. Este o îndrumare spre propria Libertate, spre o autentică autonomie Spirituală.

Conştiinţa Inimii Spirituale duce la Nonreacţie

În Cartea sa „Stillness speaks”, Eckhart Tolle spunea:

Atunci când percepi natura doar prin intermediul minţii, prin procesul gândirii, nu îi poţi simţi viata, existenţa pură. Vezi doar forma şi nu eşti conştient de viaţa care se află în interiorul formei – misterul sacru…

Când percepi natura lasă să fie spaţii fără gânduri, de absenţă a minţii…

În momentul în care priveşti dincolo de etichete mentale, percepi acea dimensiune inefabilă a naturii, care nu poate fi înţeleasă de către gânduri sau percepută prin intermediul simţurilor. Este o armonie, o sacralitate care nu numai că pătrunde întreaga natură, dar care este, de asemenea, în tine.”

În Yoga Inimii Spirituale recomandăm raportarea la universul nostru interior într-un mod similar celui în care suntem sfătuiţi să percepem natura, copacii, florile, munţii, asfinţitul soarelui: fără gânduri, fără filtrele raţionale obişnuite, pe fondul liniştii mentale. Astfel, nu numai în timpul meditaţiei, ci şi pe durata execuţiei unei asane, de exemplu, corpul nu mai este doar o formă, un simplu corp material, ci o fântână a vieţii, un curcubeu de energii.

Aceasta se produce natural atunci când percepţia se face nu cu mintea, ci „cu Inima”. Evident, mintea va continua să funcţioneze în multe situaţii, dar dispare identificarea cu aceasta şi modul de a interpreta experienţele conform unor filtre mentale prestabilite.

Omul obişnuit reacţionează, omul înţelept integrează, transfigurează, converteşte energia în spirit, sacralizându-şi astfel propria existenţă.

Orice reacţie este reflexia unei relaţii dintre subiect şi obiect. În orice reacţie, Eul tinde să apere un teritoriu pe care îl consideră a fi al său. Din acest punct de vedere, derularea vieţii nu este nimic altceva decât o succesiune neîntreruptă de conflicte şi reacţiuni. Atunci când conştiinţa martor rămâne atentă doar la reacţia însăşi şi la impulsurile subtile care au declanşat-o, mintea se cufundă în tăcere. Liniştea care apare atunci nu mai este afectată de vechile obişnuinţe de a reacţiona.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s