1.Spanda
Un concept esenţial pe care se bazează Yoga Inimii Spirituale este spanda.
Spanda („freamăt” sau vibraţie”) este un termen foarte important în Shaivismul din Kashmir.
În general, ideea de “vibraţie primordială” poate sugera ceva abstract, în legătură poate cu creaţia universului (uneori ea este considerată drept cauza transcendentală a universului). Pe de altă parte, termenul “vibraţie” poate crea ideea unei oscilaţii pur mecanice.
În realitate, spanda desemnează o realitate nespus de intimă a fiinţei. Ea este înfiorarea, freamătul sacru al Inimii noastre.
În viaţa de zi cu zi, freamătul sacru se exprimă ca entuziasm sau elan, în toate manifestările existenţei. O viaţă plină de Inimă e „sahridaya„, în timp ce lipsa acestui dinamism al vieţii generează apatie, neîncredere, inerţie. Ea duce individul către ineficienţă şi dispersare.
Spanda readuce centrarea în Inimă şi bucuria de a trai.
În esenţă, Yoga Inimii Spirituale este o minunare în freamătul sacru al Inimii, o deschidere în faţă întregului spectru al vieţii.
b) Despre „miezul” emoţiei mistice sau artistice
Există, pentru fiecare dintre noi, un spectru de emoţii pe care le numim „înălţătoare”: emoţia infinitului pe care o poţi trăi privind stelele, noaptea, sau contemplând peisajul de pe vârful unui munte, emoţia frumuseţii unui răsărit de soare, emoţia artistică, iubirea, fericirea copleşitoare, dorul, ardoarea, devoţiunea, aspiraţia spirituală etc. etc. Prin intermediul lor ne putem adânci din ce în ce mai profund în Inima Spirituală, în ceea ce suntem cu adevărat; şi, dacă vom merge astfel dincolo de spectrul infinit nuanţat al acestor trăiri, dincolo de conjunctura experienţei ca atare, dincolo de obiectul acesteia, vom realiza că la origine exista un unic impuls, ca în ultimă instanţă toate nu sunt decât diferite expresii ale unei unice vibraţii nespus de subtile, ale aceluiaşi unic freamăt sacru al Inimii Spirituale. Prin practică, spanda se revelează ca substrat al tuturor ritmurilor vieţii, fiind una şi aceeaşi vibraţie supremă ce pătrunde atât energiile corpului nostru, cât şi energiile întregului univers.
c) Semnificaţia fiorului Inimii
Într-o dezbatere cu privire la existenţa realităţii divine, mintea poate găsi întotdeauna atât argumente pro, cât şi contra. Certitudinea existenţei a „Ceva”, a Realităţii divine, provine din Inimă. Simţi Inima vibrând şi atunci spui: „Da, cred în Dumnezeu. De ce? în primul rând pentru că aceasta este o convingere nespus de intimă, pentru că o simt aici, în piept.” Este copleşitor să realizăm că sursa credinţei noastre (indiferent de contextul cultural sau religios în care o exprimăm) îşi are de fapt izvorul într-un fior nespus de discret, simţit în piept. Un fior care poate fi simţit chiar şi la nivel fizic… De aceea, în Yoga Inimii Spirituale, insistăm asupra importanţei semnificaţiei acestui fior. El ar putea fi considerat o simplă dinamizare energetică eterică, sau ar putea fi văzut ca expresia activării lui anahata chakra ori a trezirii sufletului. Însă toate aceste semnificaţii nu fac decât să ne limiteze perspectiva şi demersul spiritual. Fiorul din Inimă este însăşi expresia lui spanda, freamătul sacru, cea mai înaltă vibraţie existenţială, pulsaţia aducătoare de fericire a Inimii Spirituale. Ea este prezentă în fiecare fiinţă, în orice clipă, chiar dacă puţine tradiţii spirituale au conceptualizat-o ca atare. Ea radiază în orice om, chiar dacă a fost şi continuă să fie ignorată, reprimată, neglijată.
Freamătul sacru, spanda, se regăseşte reflectat la toate nivelurile existenţei.
În budism, există forme de meditaţie în care se recomandă conştientizarea modului în care sentimentele se exprimă şi se reflectă prin senzaţii corporale. Astfel sentimentele devin „palpabile”. În mod similar, freamătul Inimii concretizează aspiraţiile noastre, credinţa noastră în Realitatea Divină. În mod aparent paradoxal, putem spune că cele mai intime aspiraţii şi însăşi credinţa în Dumnezeu devine „sesizabilă senzorial”. Acolo unde mintea îşi înţelege limitele ne bazăm pe „argumentul Inimii”, care este însuşi acest freamăt sacru.
e) La ce aspiră, în esenţă, Yoga Inimii Spirituale
Yoga Inimii Spirituale urmăreşte prin practicile sale reamintirea, conştientizarea acestui freamăt interior al Inimii şi de aici trăirea unicităţii divine, a fericirii nesfârşite. Acest demers nu este singular. În trecut, în tradiţia shaivită au existat două şcoli de o înaltă spiritualitate: Spanda şi Pratyabhijna, care aveau ca element central trezirea acestui freamăt al Inimii Spirituale. Putem deduce cât de importantă era această noţiune, din moment ce una dintre aceste grupări spirituale purta chiar numele Spanda – Şcoala freamătului sacru al Inimii.
f) Puntea dintre individual şi universal
Acum am putea înţelege mai uşor de ce se vorbeşte despre natura transcendentă a acestei vibraţii, a lui spanda. Ea este precum o punte între energie şi conştiinţă. Dacă este corect direcţionată, o emoţie sau orice energie lăuntrică se sublimează în acest freamăt sacru ce aduce cu el translaţia de la individual la universal, de la profan la sacru, de la agitaţia minţii la Pacea beatifică. Conştienţa asupra freamătului sacru al Inimii este un mod de a venera Infinitul în finit, Totalitatea în individual, Unitatea în dualitate.
Aceasta este şi raţiunea pentru care, în Yoga Inimii Spirituale, se recomanda focalizarea atenţiei asupra senzaţiilor resimţite în zona pieptului.
Prin conştientizare constantă, acest freamăt se amplifică într-o vibraţie ce se expansionează în întreaga fiinţă, aducând fericire, iubire, libertate. În mod obişnuit, se recomandă să fim foarte atenţi la hrana zilnică a corpului nostru. Dar rareori se vorbeşte despre cum ar trebui să ne „hrănim” atenţia noastră. În Yoga Inimii Spirituale, spanda devine hrana sufletului nostru.
Din Inima Spirituală, atman, radiază freamătul sacru al libertăţii absolute. Prin intermediul său, în meditaţii (şi nu numai) putem trăi revelaţia naturii noastre expansionate, nelimitate.
h) Asana – o concretizare a spiritului
Spanda, această natură radiantă a Prezenţei Pure, ajunge să fie exprimată foarte direct în orice practică autentică. De aceea, recomandăm ca în execuţia oricărei posturi să se conştientizeze relaţia intimă dintre energii şi radiaţia Inimii Spirituale. Sesizăm vibraţia energiilor ce sunt trezite prin fiecare postură şi recunoaştem apoi în acea vibraţie un dinamism esenţial, un freamăt ce exprimă de fapt vibraţia Inimii Spirituale reflectată pe acel nivel. Aşezarea în postură nu reprezintă un gest exterior, un efort muscular, ci în primul rând o concretizare a spiritului. Astfel, în Yoga Inimii Spirituale recomandăm ca însuşi impulsul execuţiei posturii să pornească din interior, din freamătul sacru, nu din exterior, din efortul muscular.
Elementele care contează în primul rând sunt freamătul sacru, conştiinţa martor, claritatea şi liniştea minţii, deci atitudinea interioară cu care se realizează postura şi nu felul în care arată ea din exterior.
În mod aparent paradoxal, adâncirea în Inima Spirituală – deci focalizarea din ce în ce mai intensă asupra unei realităţi din ce în ce mai subtile – generează la un moment dat expansiunea într-un spaţiu fără limite. Practic, în meditaţia de revelare a realităţii divine, atman, se trezeşte o inefabilă emoţie în Inimă, o vibraţie a Misterului lui Dumnezeu. Acest freamăt sacru este spanda. Prin practica meditativă, această vibraţie este amplificată pentru a ajunge să reverbereze în întreaga noastră fiinţă, chiar şi la nivelul corpului fizic.
Astfel, se poate produce cu uşurinţă expansiunea în conştiinţa acorporală, prin trăirea conştientă a acestei vibraţii, rămânând foarte atenţi, fără a judeca, fără a compara, până când obiectul percepţiei (corpul fizic) dispare în întregime. Ceea ce rămâne este o observare detaşată a percepţiei însăşi (a vibraţiei atotcuprinzătoare). Această vibraţie, acest freamăt al Inimii Spirituale are o calitate cu totul aparte, pentru că ea ne conferă totodată sentimentul existenţei unei forţe călăuzitoare care, spre deosebire de mental – ce în aceste situaţii este ineficient – ne ghidează spre Realitatea Sinelui Suprem. Spanda se deosebeşte de vibraţia oricărei energii manifestatoare pentru că, spre deosebire de acestea, elementul pe care ea îl suscită nu este altceva decât o tăcere, un vid care se revelează între mişcările sale vibratorii.
Atunci când trăim liniştea ce anunţă experienţa cufundării în “miezul” fiinţei noastre, se deschide o perspectivă inefabilă asupra Inimii Spirituale, care este însă net diferită de o experienţă mentală.
Fiecare moment este o ocazie de a ne deschide sufletul, de a iubi.
În Yoga Inimii Spirituale, graţia divină este de fapt revelarea, dez-văluirea, a ceea ce suntem cu adevărat. Cea mai potrivită atitudine ce facilitează graţia este însăşi deschiderea plină de recunoştinţă şi iubire faţă de orice posibilitate. În intimitatea energiilor şi trăirilor noastre, se revelează imensul potenţial aflat dincolo de limitările credinţelor, prejudecăţilor, schemelor noastre reactive. Se revelează spanda, freamătul sacru. Spanda însăşi este graţia.
k) Spanda – Maestrul interior
În Yoga Inimii Spirituale nu este necesar să ne bazăm pe ceva exterior, pe „informaţii secrete” sau pe un profesor, indiferent de autoritatea şi celebritatea sa.
Freamătul sacru este învăţătura, mesajul, revelaţia, taina, iniţierea făcută vie în noi.
Pentru aceasta, demersul pe care îl propunem este esenţialmente practic. În Yoga Inimii Spirituale nu ne propunem ca practicantul doar să înţeleagă spanda, freamătul sacru, ci să devină spanda.
MentorYoga 
Un comentariu