”C”

CALE SPIRITUALĂ. Viaţa spirituală a fiinţei umane care aspiră sincer către Dumnezeu este asemănată cu o cale care porneşte de la starea de ignoranţă (avidya) a individului şi merge în mod ascendent până la atingerea înţelepciunii divine şi a iluminării spirituale.

CHAKSU. Ochi.

CHANDRA. (“luna”) Desemnează în Hatha Yoga şi în tantra o structură subtilă aflată în fiinţa umană din care ţâşneşte “nectarul nemuririi” (amrita sau soma). Conform textului yoghin medieval Yoga Shikha Upanishad (5.33), centrul subtil chandra este localizat la “rădăcina palatului” (talu mula), loc numit în mod criptic de către Kaula Jnana Upanishad (5.16) “ombilicul capului”. Celebra lucrare yoghină Shiva Samhita (2.6) consemnează faptul că “luna” sau, cu alte cuvinte, centrul subtil secundar situat în fiinţa noastră, a cărui energie este expresia cea mai rafinată a energiilor hrănitoare şi spiritualizante ale Lunii, este plasată în vârful “Muntelui Meru”, adică în punctul terminal superior al măduvei spinării. Aceeaşi scriptură revelează faptul că ea are în anumite condiţii doar opt “porţiuni” (kala), ceea ce înseamnă că este vorba despre o jumătate de lună (ştiind că Luna plină este formată din 16 asemenea unităţi energetice luminoase sau puteri subtile ale Lunii, fiecare dintre acestea avându-şi caracteristicile sau atributele subtile proprii). În altă parte (5.148), aceeaşi lucrare vorbeşte despre centrul subtil „lunar” ca având 16 “porţiuni”, ceea ce ne conduce la dimensiunile energetice subtile ale unei luni pline. Mai departe, Shiva Samhita (5.146) revelează faptul că “luna” subtilă devine vizibilă (evident pentru ochiul interior sau, cu alte cuvinte, pentru cel care şi-a trezit clarviziunea spirituală) printr-o continuă contemplare pe durata a trei zile, exprimând prin aceasta completitudinea de nuanţe şi stări spirituale pe care le poate trăi un yoghin care a atins Realizarea Supremă.

În cazul omului obişnuit, nectarul “lunii” cade (sau, cu alte cuvinte, această energie coboară) la nivelul trunchiului, unde se consideră că este consumată de “soarele” (Surya) care sălăşluieşte în regiunea abdominală. Posturile corporale inverse, cum sunt Shirshasana sau Sarvangasana, au (printre altele) menirea de a inversa fluxul nectarului subtil lunar. Alte tehnici, cum ar fi de exemplu, Jalandhara bandha şi Khecari mudra, în care se realizează blocarea circulaţiei energiei în zona gâtului prin contracţii musculare specifice şi respectiv plasarea limbii întoarse pe bolta palatului, au un scop similar şi anume acela de a bloca şi inversa fluxul energetic subtil al lunii, menţinându-l astfel în cavitatea craniană.

Luna” subtilă este – la fel ca şi chakra-ele – un punct de referinţă important în „călătoria” meditativă a practicantului yoghin. Shat Chakra Nirupana (41) se referă la o altă zonă a fiziologiei subtile pe care o numeşte “zona lunară” (Chandra mandala), care în acest caz este situată în pericarpul “lotusului cu o mie de petale” (Sahasrara). Shiva Purana (3.5.53) descrie această regiune subtilă ca având natura Conştiinţei Divine Supreme. Unele scripturi numesc acest loc indu sau uneori chiar Soma chakra, ilustrat adeseori ca un lotus cu 16 petale argintii, de culoarea lunii. El mai este descris şi ca sălaş al minţii superioare (buddhi).

CHANDRA. Luna.

CHANDRA BHEDANA PRANAYAMA.Chandra înseamnă lună ; bhedana este un termen derivat din rădăcina “bhid”, care semnifică a găuri, a face o spărtură, a traversa. În chandra bhedana Pranayama aerul este inspirat prin nara stângă, iar Prana trece prin Ida sau chandra nadi pentru a fi apoi expirată prin nara dreaptă, care este în legătură cu traiectul subtil al lui Pingala sau Surya nadi.

CHANDRA NADI.Nadi-ul Lunii. Un alt nume dat lui Ida nadi.

CHIDATMA. Principiul sau facultatea gânditoare atotcuprinzătoare, pura inteligenţă divină a Spiritului Suprem.

CHIT. Gândire, percepţie, intelect, mental. Uneori, prin extensie, mai poate fi considerat Sufletul, Principiul Vieţii, Conştiinţa Universală.

Conştiinţă absolută, concept esenţial al filosofiei Vedanta, reprezentare a conştiinţei care se diferenţiază foarte mult de cea a occidentalilor. În timp ce noi evoluăm doar într-o lume conceptuală bazată pe ideea “cuget deci exist”, Vedanta constată cu înţelepciune că: “eu exist chiar şi atunci când nu gândesc”, fie că sunt conştient, adormit sau în starea extatică de Samadhi. Chit cuprinde 4 stări principale de conştiinţă: starea de veghe, visul, somnul profund fără vise şi starea extatică de Samadhi numită uneori şi turiya sau “a patra” (stare). Conştiinţa speculativă comună nu există în schimb decât în starea de veghe sau de vis.

După Advaita Vedanta, nu există nici atei, nici persoane care să-L nege pe Dumnezeu, pentru că, până şi în situaţia în care unii se îndoiesc de realitatea lui Dumnezeu, ei nu se pot totuşi îndoi că se îndoiesc; căci, în orice situaţie, pentru a se îndoi chiar şi ei au nevoie de chit, conştiinţa. Deci, conştiinţa este exact realitatea de care unii ajung (în mod paradoxal) să se îndoiască cu toate că în realitate chit este identică cu Dumnezeu sau Brahman. Imensul joc de idei al organului intern (antahkarana), creatorul lumii aparenţelor, nu reflectă decât o slabă strălucire a lui chit ce este “lumina intensă mai strălucitoare decât o mie de sori”.

CHITRA NADI. Unul dintre nadi-urile ieşite din inimă prin care trece energia creatoare (Shakti) a lui Kundalini înainte de a atinge Sahasrara.

CHITTA. În sensul său global este compus din trei elemente: (a) mentalul (manas) având facultatea de atenţie, de selecţie şi de respingere; (b) raţiunea (buddhi), care conferă capacitatea de discriminare care determină distincţia între lucruri şi fenomene, şi (c) egoul (ahamkara), care ne conferă sentimentul eului sau, altfel spus, al individualităţii.

CIHNA (”semn”) În viziunea yoghină evoluţia spirituală şi de altfel întreaga realitate sunt privite ca fiind procese psihofizice în care anumite semne exterioare indică stări sau posibilităţi lăuntrice. Astfel, potrivit textului yoghin Markandeya Purana (39.63), primele semne ale progresului pe calea spirituală sunt următoarele: entuziasmul, sănătatea, blândeţea, mirosul plăcut, reducerea cantităţii de urină şi de fecale, frumuseţea (kanti), claritatea mentală şi gingăşia vocii. În mod similar, Shiva Samhita (3.28f.) susţine că un semn sigur de progres în etapa iniţială (arambha avastha) constă în dobândirea unui “corp echilibrat” (sama kaya), frumos şi care emană un miros plăcut. Mai mult decât atât, practicantul yoghin aflat pe acest nivel se bucură de un “foc (digestiv) puternic”. El digeră hrana uşor şi este fericit, curajos, plin de energie şi puternic. În tratatul Yoga Tattva Upanishad (44) sunt menţionate patru semne exterioare care rezultă din purificarea nadi-urilor: uşurinţa trupească, strălucirea (dipti), amplificarea “focului abdominal” (jathara agni) şi supleţea corpului. Yoga Yajnavalkya (5.21f.) şi Shandilya Upanishad (1.5.4) înlocuiesc însă ultimul semn cu manifestarea paranormală, deosebit de intensă a sunetului interior (nada).

Scripturile yoghine indică şi semnele care apar imediat înainte (sau care urmează după) realizarea Sinelui (Atman) – Inima Spirituală. Astfel, în Mahabharata (12.294.20) se afirmă: “La fel ca şi focul lipsit de fum, cu şapte flăcări, la fel ca şi Soarele strălucitor, la fel ca şi fulgerul care iluminează spaţiul, Atman este perceput în interior”. Într-o manieră similară, Yoga Shikha Upanishad (2.18f.) enumeră o serie de semne care arată deschiderea “porţilor” către puterile paranormale (siddhi), şi anume, experimentarea în meditaţie profundă a unei lumini care se aseamănă în etape evolutive succesive cu flacăra unei lămpi, cu luna, cu un licurici, cu fulgerul, cu constelaţiile, iar în cele din urmă, cu Soarele.

CITRINI NADI (“canalul subtil strălucitor”). Conform unor scrieri tradiţionale tantrice, acesta este un canal subtil plasat în interiorul canalului energetic central (Sushumna nadi). În interiorul lui se află un alt nadi sau canal de energie, denumit “canalul subtil al lui Brahma”, şi acesta este de fapt cel prin care trece propriu-zis Kundalini Shakti. Uneori se consideră că Citrini nadi, atunci când este dinamizat, devine el însuşi Brahma nadi.

CONCENTRAREA. Concentrarea yoghină diferă cu mult de eforturile obişnuite de focalizare a atenţiei, prin durata sa extraordinară, profunzimea şi în special prin scopul său, care este acela de a transcende însăşi mintea concentrată, pentru a ne revela Sinele (Atman).

CONŞTIINŢA. Natura conştiinţei a fost o problemă filosofică majoră de-a lungul istoriei sistemului milenar yoga. Multe şcoli yoghine sunt pe deplin de acord cu ideea că conştiinţa este transcendentală, cu alte cuvinte ea nu este un produs al grupului finit minte – corp şi cu atât mai puţin un simplu fenomen al creierului. Natura în mod evident transcendentă a conştiinţei se crede că poate fi în mod filosofic „realizată” prin ea însăşi şi este cel mai obiectiv „verificabilă” prin modalităţile celei mai înalte stări yoghine de conştiinţă cosmică – extazul supraconştient numit în Yoga Asamprajnata Samadhi sau Nirvikalpa Samadhi. Conştiinţa este văzută în sistemul yoga ca fiind identitatea ultimă a fiinţei umane. Tocmai de aceea conştiinţa este numită în yoga şi Sinele Nemuritor (Atman sau Purusha).

Conform şcolilor nondualiste de yoga, această Conştiinţă Supremă este în totalitate beatifică (Ananda) şi copleşitor de reală (sat). Revelarea reală a Inimii Spirituale (Atman) este alfa şi omega tuturor formelor de yoga.

CORP. Yoga, la fel ca toate tradiţiile ezoterice, autentice ale lumii, priveşte corpul uman ca fiind un sistem ierarhic de teci (kosha) mai mult sau mai puţin subtile, fiecare vibrând la o frecvenţă globală diferită. Frecvenţa specifică de vibraţie a fiecărei teci (kosha) este aceea care face să rezulte un grad mai mare sau mai mic de subtilitate. La nivelul cel mai de jos, ca frecvenţă de vibraţie, se află corpul fizic, compus din cele cinci elemente materiale (bhuta) (pământul (Prithivi), apa (Apas), focul (Tejas), aerul (Vayu) şi eterul (Akasha)). La unul dintre cele mai înalte nivele de vibraţie în fiinţa umană se află “corpul” universal al realităţii transcendente, sau supramentalul (Anandamaya kosha).

CORPUL CAUZAL. Corpul cauzal este corpul cauzelor sau al seminţelor.Se numeşte astfel deoarece el este cauza corpului fizic sau grosier şi a corpului subtil sau astral.

Cele trei corpuri fundamentale: 1) corpul fizic (grosier), 2) corpul astral (subtil) şi 3) corpul cauzal conţin cele 5 teci (kosha-uri):

– Corpul fizic (grosier) (sthula sharira) conţine annamaya kosha (kosha = teacă, maya = iluzie făcută de, anna = hrană, aliment) teaca iluzorie care rezultă din alimentele ingerate şi asimilate de om. Corpul fizic este compus în general din 16 elemente grosiere (fizice) care sunt de fapt metale sau metaloizi.

– Corpul astral (subtil) (sukshma sharira) conţine 3 teci: 1) Pranamaya kosha (teaca eterică sau vitală), 2) Manomaya kosha (teaca mental emoţională) şi 3) Vijnanamaya kosha (teaca intelectuală sau a inteligenţei). Corpul astral este deci reşedinţa sau vehiculul mentalului (manas) şi al afectivităţii. Sistemul senzorial corespunde în cazul corpului sau fiinţei astrale unei anumite forme de conştiinţă şi afectivitate într-un corp subtil (astral) format de Prana. Un corp astral este total insensibil la frig, la căldură sau la orice altă condiţie exterioară naturală. Anatomia caracteristică a corpului astral comportă un creier subtil astral care este în strânsă legătură cu Sahasrara şi cei şase centri de forţă subtili ce fac cu putinţă emisia şi captarea rafinatelor energii cosmice (chakra-e) ce se află plasaţi de-a lungul lui Sushumna nadi sau axul esenţial subtil cerebro-spinal. Inima astrală reprezentată prin Anahata chakra îşi asimilează energia subtil afectivă şi lumina iubirii divine care îi trezeşte şi îi amplifică o stare extatică de iluminare interioară chiar din subtilul creier astral. Lumea astrală devine în special perceptibilă prin cel de-al şaselea simţ: intuiţia astrală. Prin intermediul acestui simţ al intuiţiei astrale (sau cel de-al şaselea simţ), fiinţa astrală primeşte instantaneu sau, cu alte cuvinte, recepţionează senzaţiile subtile vizuale, auditive, olfactive, gustative şi tactile. Corpul astral al unei fiinţe astrale poate să sufere o leziune oarecare dar acea leziune va fi vindecată aproape instantaneu printr-un act ferm de voinţă şi prin focalizarea imaginaţiei creatoare benefice care îl va face la puţin timp după aceea să arate exact ca şi înainte. Prin intermediul corpului astral putem comunica sau recepta felurite stări instantaneu prin telepatie, empatie şi „televiziune” psihică sau clarviziune psihică spontană. Graţie acestui fenomen inefabil sunt pe deplin evitate aberaţiile sau neînţelegerile provocate de excesul de imaginaţie ori de scepticismul stupid, de raţionalismul limitat sau cele ce survin datorită erorilor de interpretare şi astfel dispar pentru totdeauna confuziile penibile ce rezultă din limbajul scris sau vorbit. Aşa cum am arătat mai înainte, corpul subtil astral este compus din 19 elemente subtile. Cele 19 elemente subtile constitutive ale corpului astral se împart în trei grupe principale: 1)mental (Vijnanamaya kosha), 2)afectiv (Manomaya kosha) şi 3) pranic-vital (Pranamaya kosha). Cele 19 componente ale sale sunt respectiv: 1) inteligenţa, 2) egoul, 3) sentimentul, 4) mentalul (conştiinţa simţurilor); 5 instrumentele de cunoaştere, replicile subtile ale simţurilor fizice: 5) miros, 6) gust, 7) văz, 8) pipăit, 9) auz); 5 instrumentele de activitate: 10) procreaţie, 11) excreţie, 12) vorbire, 13) mers, 14) abilitate manuală; 5 instrumente ale forţei vitale corespunzând diferitelor funcţii ale corpului: 15) cristalizare, 16) asimilare, 17) eliminare, 18) metabolism şi 19) circulaţie. Acest compus subtil sau corpul astral alcătuit din 19 elemente subtile supravieţuieşte totdeauna morţii corpului fizic.

Dorinţa astrală duce către toate formele subtile şi elevate de stări sau vibraţii. Fiinţa astrală se bucură mai mereu de sublima şi eterata muzică a sferelor, de o iubire copleşitoare nesfârşită, de fascinantul spectacol diafan al creaţiei astrale, desfăşurat într-o uluitoare bogăţie şi libertate, în infinita diversitate a razelor subtile luminoase. Ea gustă, respiră sau atinge extaziată lumina. Dorinţa astrală este, de asemenea, în strânsă legătură cu facultatea sau capacitatea fiinţei astrale de a crea toate obiectele ca forme mirifice de lumină divers colorate sau ca proiecţii – condensări ale tuturor viselor, aspiraţiilor şi gândurilor. În lumea astrală se poate manifesta liberă posibilitatea subtilă de a concretiza sau de a proiecta în forme exterioare de lumină toate gândurile şi dorinţele.

– Corpul cauzal (karana sharira) conţine Anandamaya kosha (teaca beatitudinii divine). Anandamayakosha este în fiinţa umană în strânsă legătură cu Sahasrara. Corpul cauzal este ţesut şi alcătuit din idei. Fiinţa cauzală „trăieşte” şi se mişcă în sfera uluitor de grandioasă, extrem de subtilă şi beatifică a ideilor pure. Corpul cauzal serveşte drept matrice fundamentală celor 35 de idei forţă care constituie de fapt corpul cauzal.

Dorinţa cauzală se satisface în special prin percepere supramentală sau contemplativitate profundă, elevată. Fiinţa eliberată spiritual, care nu mai are drept înveliş exterior decât corpul cauzal, vede şi se identifică aproape în totalitate cu întregul univers ca fiind obiectivarea suprem mentală a ideilor-forţă surori, ale Creatorului Absolut; fiinţa cauzală poate „materializa” în lumea astrală nu contează ce numai printr-un instantaneu act de supremă voinţă şi gândire. Iată de ce chiar fericirea astrală nesfârşită apare destul de grosolană şi oarecum inferioară acestor fiinţe cauzale deosebit de evoluate spiritual. Fiinţa cauzală îşi epuizează instantaneu dorinţele sale manifestându-şi sau obiectivându-şi imediat fenomenul, obiectul sau aspectul la care aspiră printr-un act fulgerător de voinţă supremă şi gândire. Acea fiinţă cauzală care nu are drept veşmânt decât voalul ultrarafinat al corpului cauzal este cu uşurinţă capabilă să manifeste şi să insufle viaţă chiar unor universuri fizice sau astrale după exemplul divin al Creatorului Absolut.

CORPUL ETERIC SUBTIL (sau „dublul vital”). Una din manifestările vitale de bază care face cu putinţă viaţa corpului fizic pe care îl coordonează făcând totodată legătura cu corpul subtil astral.

CORPURILE FIINŢEI UMANE (fiinţa umană, cele trei corpuri fundamentale ale sale şi funcţiile acestora).

Vehiculele Sinelui (Atman) care în cursul manifestării şi structurării fiinţei umane fac posibilă evoluţia spirituală şi în final, prin transcendere, conduc la suprema eliberare, sunt următoarele trei corpuri fundamentale:

1. corpul fizic grosier (sthula sharira);

2. corpul astral sau subtil (linga sharira sau sukshma sharira);

3. corpul cauzal (karana sharira).

Corpul fizic, grosier este alcătuit din 5 elemente (tattva-e). Acestea sunt: 1) energia telurică (prithivi tattva care este controlată prin intermediul lui Muladhara chakra), 2) energia apei (apas tattva care este controlată prin intermediul lui Swadhisthana chakra), 3) energia focului (agni tattva care este controlată prin intermediul lui Manipura chakra), 4) energia aerului (vayu tattva care este controlată prin intermediul lui Anahata chakra) şi energia eterului subtil (akasha tattva care este controlată prin intermediul lui Vishuddha chakra). Corpul fizic, de asemenea, trece prin diferite etape de existenţă: naştere, creştere, declin şi moarte.

Corpul astral sau subtil este alcătuit din 19 principii. Aceste principii sunt: cele 5 organe de acţiune (karma indriyas), 1) organele evacuării (anusul) care sînt în strânsă legătură cu Muladhara chakra, 2) organele de reproducere (sexuale) care sunt în strânsă legătură cu Swadhisthana chakra, 3) organele locomoţiei (picioarele) care sunt în strânsă legătură cu Manipura chakra, 4) mâinile care sunt în strânsă legătură cu Anahata chakra şi 5) gura (corzile vocale) care este în strânsă legătură cu Vishuddha chakra), cele 5 simţuri ale cunoaşterii: 1) simţul mirosului care este în strânsă legătură cu Muladhara chakra, 2) simţul gustului care este în strânsă legătură cu Swadhisthana chakra, 3) simţul văzului care este în strânsă legătură cu Manipura chakra, 4) simţul pipăitului care este în strânsă legătură cu Anahata chakra şi 5) simţul auzului care este în strânsă legătură cu Vishuddha chakra, cele 5 forme principale de Prana sau sufluri subtile: 1) Apana vayu care este controlat prin intermediul lui Muladhara chakra, 2) vyana vayu care este controlat prin intermediul lui Swadhisthana chakra, 3) samana vayu care este controlat prin intermediul lui Manipura chakra, 4) Prana vayu care este controlat prin intermediul lui Anahata chakra şi 5) Udana vayu care este controlat prin intermediul lui Vishuddhachakra. Corpul astral mai cuprinde de asemenea: antahkarana (sau instrumentul interior specific) care este alcătuit din 16) mentalul însuşi, din 17) intelect (inteligenţă), din 18) subconştient şi din 19) ego.

Toate acestea sunt cele 4 instrumente specifice ale conştiinţei. Funcţiile lor distincte sunt următoarele:

1) mentalul (manas) gândeşte şi adeseori se îndoieşte asupra realităţii înconjurătoare. Exemplu: „Este oare aceasta o floare?”, „Este oare acesta aur?”;

2) intelectul sau inteligenţa (buddhi) analizează şi determină prin legături sau corelări obiective adevărata natură a unui obiect oarecare pe care îl avem de cunoscut;

3) subconştientul (citta). În sfera subconştientului sunt acumulate absolut toate stările şi experienţele fiinţei umane în cauză. Prin urmare, subconştientul conţine atât trăirile şi experienţele acelei fiinţe umane care au fost acumulate atât în cursul acestei vieţi (cea prezentă) cât şi toate experienţele şi trăirile ce au apărut în cursul vieţilor anterioare;

4) egoul (ahamkara) (al cărui focar principal de manifestare în fiinţă este Manipura chakra) afirmă „eu ştiu” sau „eu nu ştiu”. Totdeauna egoul este acela care se identifică cel mai adesea fără să ne dăm seama cu toate gândurile care se produc sau apar în mental. Exemplu: un gând puternic de tristeţe apare în mental şi acesta generează o stare instantanee de rezonanţă cu energiile subtile ale tristeţii din Macrocosmos. Când această stare de tristeţe devine pregnantă, din cauza procesului de rezonanţă pe care l-am descris mai înainte, egoul este acela care afirmă, datorită fenomenului de captare a acestor energii: „eu sunt foarte trist”. În situaţia în care un gând de bucurie intensă apare în mental, acesta generează o stare instantanee de rezonanţă cu energiile subtile specifice ale bucuriei din Macrocosmos. Când această stare de bucurie devine pregnantă din cauza procesului de rezonanţă pe care l-am descris mai înainte, egoul este acela care afirmă, datorită fenomenului de captare a acestor energii: „eu sunt foarte bucuros”.

Anunțuri