”A”

ABSOLUT. În concepţia yoghină ABSOLUTUL reprezintă principiul suprem unic, divinitatea.

AGAMA. Este unul dintre genurile de lucrări ale literaturii sacre hinduse, aparţinând Shaivismului. Sunt cunoscute circa 200 de asemenea scripturi (Agama-e ), prea puţin studiate însă în Occident. Ele sunt prezentate ca revelaţii (shruti-uri) făcute de Shiva însuşi şi au ca echivalent Samhita-ele din Vishnuism, sau Tantra-ele din Shaktism. În mod tradiţional, se consideră că 28 de Agama-e alcătuiesc revelaţiile tradiţiei comunităţii shaiviste din sudul Indiei, fiind echivalente cu cele patru Vede ale Brahmanismului din nordul Indiei, motiv pentru care mai sunt cunoscute şi sub numele de A Cincea Veda. La fel ca şi Tantra-ele, ele îşi propun să indice cele mai potrivite căi de eliberare spirituală pentru aspiranţii din epoca noastră, cărora le lipseşte capacitatea morală şi mentală necesară pentru a urma căile convenţionale vedice. Din nefericire, prea puţine din aceste texte au fost publicate şi încă şi mai puţine au fost traduse în limbi de circulaţie europeană.

AGARBHA PRANAYAMA (“controlul suflului fără sămânţă”) este un sinonim pentru Nirgarbha Pranayama.

AGNI – focul. Una din energiile de bază ale manifestării. În fiinţa umană precum şi în animale este este regăsit ca energia digestiei (focul digestiv). În aspectele sale cele mai înalte AGNI este în corelaţie cu Tripura Bhairavi, una din cel zece Mari Înţelepciuni, Dasha Maha Vidya.

AHARA JAYA (“controlul alimentaţiei”). Reprezintă modul înţelept şi armonios de a ne hrăni în vederea creării premizelor unei transformări spirituale; este trecut uneori în anumite şcoli yoghine pe lista disciplinelor morale (Yama), ceea ce indică marea importanţă a acestei discipline.

AJNA CHAKRA. Unul din cei şapte centri energetici principali ai fiinţei umane, centrul mental de comandă. Numit şi al treilea ochi sau ochiul lui Shiva acest centru subtil are ca zona de proiecţie în planul fizic – zona din mijlocul frunţii, deasupra sprâncenelor. Dinamizarea lui armonioasă duce la amplificarea puterii de concentrare, îmbunătăţirea memoriei, trezirea capacităţilor telepatice, clarviziune. Bijamantra corespunzătoare este sunetul fundamental subtil AUM.

ALABHDHA BHUMIKATVA. Reprezintă lipsa de fermitate sau de continuitate în practica spirituală; sentimentul pesimist că nu este posibil să atingem cu adevărat Realitatea Divină.

ALAMBUSA NADI sau ALAMBUSHA NADI (“Canalul întunecat şi fertil”) este unul dintre canalele subtile principale ale corpului (nadi), prin care circulă Energia Divină a Vieţii (Prana). Îşi are originea în “bulbul” (Kanda) din zona inferioară a abdomenului, şi se bifurcă spre gură şi respectiv spre anus.

ALCHIMIE. Reprezintă arta iniţiatică a folosirii elementelor naturale fizice şi subtile (tattva-e) pentru a genera efecte supranaturale . Indiferent dacă trăiau în China, India sau Europa, alchimiştii căutau elixirul vieţii, piatra filosofală, capabilă să transceandă legea naturală a entropiei. În India, acest elixir al nemuririi este cunoscut uneori sub numele de rasa (“savoare” sau “esenţă”), iar alchimia este numită Rasa Ayana (“calea elixirului”), sau Dhatu Vada (“doctrina elementului de bază”). Însemnările unor călători de renume precum Al-Biruni sau Marco Polo cuprind pagini în care se susţine că şi yoghinii indieni au practicat alchimia. Într-adevăr, yoga este o formă de alchimie, de transformare fundamentală a conştiinţei umane. În centrul tradiţiei yoghine medievale a siddha-şilor se află căutarea “corpului divin” (Diviya sharira), corp de lumină înzestrat cu diverse calităţi paranormale (siddhi-uri). Iluminarea unui siddha modifică întotdeauna şi structura biochimică a corpului său fizic.

AMA KALA. Reprezintă un concept tehnic din tantrism care este compus din cuvântul ama, ce se referă la noaptea cu lună nouă sau la cea de-a 16-a zi sau „oprire” (tithi) a lunii şi din cuvântul kala, care înseamnă “parte”. Acesta este unul dintre cele trei aspecte ale lui Kundalini Shakti în starea sa nemanifestată de la nivelul celui mai înalt centru psihoenergetic subtil al fiinţei, Sahasrara. În acest aspect, “puterea şarpelui” se află într-o stare subtilă (sukshma), lipsită de formă, fiind asociat cu o lumină roşiatică. Se consideră că aici şarpele este încolăcit pe jumătate. Ama kala este forma de energie responsabilă pentru trecerea de la meditaţie (dhyana) la Extazul Divin conştient (Samprajnata Samadhi).

AMANASKATVA este o stare (tva) în care ne-am eliberat de organul dorinţelor sau al gândurilor dualizante (amanaska). Când se produc fluctuaţii sau perturbări, fie în interior fie în exterior, energiile psihice şi mentale sunt consumate inutil. În urma realizării tehnicilor de Pranayama şi meditaţie, tulburările mentalului sunt liniştite. Starea extatică resimţită în această situaţie excepţională este denumită manolaya (manas = minte; laya = scufundare), în care mentalul este lipsit de fluctuaţii, se dizolvă şi se topeşte în Sine ca un fluviu în mare. Este o stare de claritate excepţională.

AMAROLI MUDRA (“gestul amaroli”). Cuvântul amaroli este greu de tradus cu exactitate; el se referă însă la “nectarul nemuririi (amara)”. Este o tehnică foarte puternică de sublimare a energiilor inferioare care trezeşte şi energia fundamentală Kundalini. Ea face parte din setul celor mai puternice mudra cunoscute sub numele de oli mudra-e. Conferă puteri paranormale excepţionale precum şi trezirea spirituală.

Cuvântul amaroli este asociat şi cu urinoterapia, care însă e cu totul altceva decât tehnica yoghină amintită.

AMRITA (“nemuritor”), AMRITATVA (“nemurire”). Iluminarea este echivalată adeseori cu nemurirea, căci Sinele (Atman) este nemuritor. În literatura Hatha Yoga, cuvântul amrita are totuşi o semnificaţie mai tehnică, referindu-se la nectarul nemuririi, care izvorăşte dintr-un centru energetic situat la nivelul capului (Soma chakra). Legătura intrinsecă dintre acest nectar şi nemurire este descrisă succint în tratatul Kaula Jnana Nirnaya (14.94): “Cum ar putea exista nemurire (amaratva) fără (curgerea) nectar(ului)?”

Cunoscut şi sub denumiri precum soma, sudha, amara varuni, sau piyusha, nectarul nemuririi induce o stare indescriptibilă de beatitudine. Conform celebrului tratat yoghin Shiva Samhita (2.7), nectarul nemuririi are două forme specifice: una dintre aceste forme de ambrozie divină curge prin canalul subtil energetic stâng (ida nadi) şi hrăneşte corpul; cealaltă curge prin canalul subtil energetic central (Sushumna nadi) şi creează în fiinţă energia subtilă şi rafinată a “lunii” (Chandra). Fluxul de nectar se amplifică atunci când Kundalini Shakti se trezeşte şi ascensionează de la nivelul centrului de bază (Muladhara chakra) până la nivelul centrului situat în zona gâtului (Vishuddha chakra).

În Hatha Yoga Pradipika (4.53) se afirmă că întregul corp al yoghinului ar trebui scăldat în această ambrozie (sau, altfel spus, prin toate nadi-urile corpului să circule energia aducătoare de extaz şi nemurire), care induce calităţi superioare şi chiar excepţionale. Astfel, corpul nostru ajunge să fie înzestrat cu o forţă enormă şi este eliberat de orice boală. Practica unei asemenea sui-generis îmbăieri subtile cu nectar previne îmbătrânirea şi conferă cele opt puteri magice (ashta siddhi).

AMRITA NADI (“canalul nemuririi”). Potrivit marelui înţelept şi jnana yoghin Ramana Maharishi, este un nadi ce coboară dinspre cap către inimă pentru a se expansiona apoi în infinit, completând astfel circuitul energetic format de canalul subtil axial (Sushumna nadi), care uneşte baza coloanei vertebrale (unde este zona de proiecţie în plan fizic a centrului subtil energetic Muladhara Chakra) cu creştetul capului (zona de proiecţi în plan fizic a centrului subtil energetic Sahasrara) .

ANANDA (literal, în limba sanscrită „beatitudine”, „fericire supremă”). Desemnează cea mai înaltă stare de fericire pură, necondiţionată de nimic, acea fericire care produce dilatarea la nesfârşit a conştiinţei şi este totodată o caracteristică a stării de extaz divin, samadhi. Ea este diferită de bucuria superficială dăruită de plăcerile efemere şi poate fi trăită numai într-o stare de conştiină foarte elevată. În această stare nu mai există gînduri, suferinţă, boală. Tratatele tradiţionale de yoga spun că Absolutul divin sau Dumnezeu este „Sat Cit Ananda”: pură existenţă, pură conştiinţă, pură beatitudine. În general, dacă un yoghin are ca terminaţie a numelui său ANANDA aceasta înseamnă că a atins starea de beatitudine divină sau este un aspirant din ordinului tradiţiei Shankara. Exemplu: Vivekananda. Prima parte a numelui arata prin ce a atins yoghinul starea de ANANDA, sau ce îi este de cel mai mare ajutor pentru a o cunoaşte. În exemplul dat – viveka- adică discernământul spiritual.

ANANDAMAYA KOSHA (“învelişul (corpul) beatitudinii” ). Unul din cele cinci învelişuri (kosha-e”) ale Sinelui divin, ATMAN. Este cel mai subtil dintre ele şi nu se dizolvă de la o reîncarnare la alta. Este corpul cel mai dificil de simţit. Fiinţa umană are cinci corpuri sau învelişuri. Cel mai grosier este corpul fizic cu care se identifică cei mai mulţi oameni.

ANNA. Hrană, desemnează cu precădere hrana fizică, necesară pentru susţinerea corpului material, vizibil (annamaya kosha).

ANNAMAYA KOSHA (“învelişul compus din hrană (material)”). Corpul fizic, cel mai grosier dintre cele cinci învelişuri (kosha-e) ale fiinţei umane.

ANNA YOGA (“Yoga hranei (alimentaţiei)”). este un termen contemporan care descrie o formă de yoga care se focalizează asupra relaţiei noastre cu hrana (referindu-se deopotrivă la cultivarea şi la consumul acesteia).

ANTARA. Interior, înăuntru, intern.

ANTARA KUMBHAKA. Suspendarea suflului după o inspiraţie completă; retenţie pe plin.

ANUBHAVIKA JNANA. Cunoaşterea (jnana) dobândită prin experienţă (anubhava) directă.

ANULOMA PRANAYAMA este o tehnică foarte puternică de Pranayama care angrenează respiraţia alternă, pe cele două nări. Se respectă ritmuri foarte stricte.

ANUSANDHANA. Investigare minuţioasă, examen; în egală măsură raport pertinent.

ANUSTHANA. Semnifică practica spirituală regulată.

APANA. Energie vitală importantă care are un caracter descendent. Ea generează procesele de dezasimilaţie, de excreţie. Este în corelaţie cu centrul subtil de forţă MULADHARA chakra, fiind unul dintre cle cinci sufluri (forme de prana) principale din fiinţă.

ARAMBHAVASTHA. Etapa (avastha) de început (arambha). Este prima etapă în Pranayama, menţionată în Shiva Samhita.

AROHA. Ascensiune, urcare, înălţare, ridicare.

ASANA („postură” în limba sanscrită). Reprezintă poziţii specifice yoghine care produc dinamizarea unor energii în fiinţa umană, a unor centri subtili de forţă. Reprezintă totodată a treia etapă în practica yoga tradiţională, aşa cum a fost ea structurată de marele yoghin Patanjali în Sutra-ele sale. În acest tratat yoghin milenar, se afirmă că “ASANA trebuie să fie fermă şi stabilă”, aspectele cele mai importante pentru a se putea practica meditaţia . Există o legendă care spune că toate cele 8.400.000 de ASANA-e care se cunosc au fost revelate de însuşi Shiva. Dintre acestea 84 au eficienţă mai mare, iar în Gheranda Samhita 32 sunt considerate a fi cele mai importante. ASANA-ele practicate cu perseverenţă menţin organismul într-o stare de sănătate excelentă şi pot prelungi mult viaţa. Ele contribuie la transformarea spirituală a yoghinului, fiind foarte importante în atingerea unor etape superioare în yoga cum ar meditaţia şi chiar samadhi, extazul divin. Hatha Yoga este forma de yoga care se ocupă în special cu practica şi studiul ASANA-elor.

ASHTANGA YOGA (“Ashtanga yoga – yoga celor opt ramuri”). Este formată din următoarele opt practici spirituale: disciplinele morale (yama), autocontrolul (niyama), postura (asana), controlul respiraţiei şi al suflurilor subtile (Pranayama), retragerea simţurilor (pratyahara), concentrarea mentală (dharana), meditaţia (dhyana) şi extazul divin (Samadhi).

ASHVINI. Înseamnă iapă, dar şi călăreţi. Astfel sunt numiţi Nasatya şi Dasra, cuplu legendar de medici. Legenda spune că ei apar pe cer chiar înainte de răsăritul Soarelui, într-un car auriu tras de cai înaripaţi sau de păsări. Ei vin pe pământ pentru a face bine oamenilor curmându-le suferinţele, cât şi pentru a le deschide calea spre Iluminarea spirituală. Ashvin-ii asigură evoluţia spirituală a oamenilor revărsând nectarul beatitudinii divine (Ananda) în canalele subtile energetice (nadi) ale yoghinilor. Acumularea acestui nectar (soma) în fiinţă duce la atingerea eliberării spirituale.

ASHVINI MUDRA. Mudra folosită în Hatha Yoga realizată prin contracţia muşchilor sfincterelor anale. Amplifică vitalitatea.

ASPARSHA YOGA (“yoga intangibilă”) este un concept apofatic (bazat pe o negaţie a lumii) referitor la yoga, care are la bază metafizica non-dualismului, iniţiată de Gaudapada. Marele yoghin şi realizat spiritual Shankara explică termenul de asparsha ca fiind ceva eliberat de orice contact (sparsha) cu orice lucru. De aceea, această yoga nu este atât o cale, cât o manieră de a trăi din perspectiva iluminată a non-dualităţii divine.

ATMAN. Sinele, Inima Spirituală. Omul are două eu-uri: Eul Real nemuritor numit Atma sau Purusha şi Eul relativ, efemer, Fals, ahamkara. Prin meditaţie profundă, el învaţă să distingă între ceea ce este cu adevărat Real şi ceea ce nu este valoros şi demn de luat în seamă şi întreabă: „Cine sunt Eu?” El analizează şi se cunoaşte pe Sine, întreabă, deschide uşa intuiţiei şi a percepţiei spirituale, pătrunzând astfel pe calea ce duce la Samadhi. Conform filosofiei yoga, Sinele este etern, nenăscut, nu creşte, rezistă la orice schimbare, nu decade (nu se alterează) niciodată şi nu moare.

În fiinţă Sinele este expresia Adevărului Ultim. Bhagavad Gita spune că Sinele Divin (Atman) se află în inimile tuturor oamenilor şi este eul nostru etern, interior, cel mai profund.

ATMA JAYA. Revelarea Sinelui.

ATMAHUTI. Jertfă sau sacrificiu de sine.

ATMANJALI MUDRA. Atitudine (mudra) de centrare în Inima Spirituală, atman, realizată prin unirea palmelor în faţa pieptului. Este o atitudine similară celei din Prarthanasana, dar poate fi realizată şi fiind într-o postură de meditaţie.

AVASTHA. Stare sau condiţie a mentalului.

AVIDYA. Ignoranţă. Avidya este principala cauză a necesităţii reîncarnării. Ea nu se manifestă numai ca simpla absenţă a cunoaşterii spirituale (vidya) ci şi ca o concepţie parţial adevărată asupra realităţii, întocmai cum ”un duşman nu este pentru noi doar un prieten absent”.

AYAMA. Lungime, expansiune, extensie. Exprimă, de asemenea, ideea de reţinere, de control, de blocare, de oprire.