”Y”

”Y”
YAJNAVALKYA. Numele unui mare înţelept yoghin. El a fost maestrul spiritual al regelui yoghin Janaka. Dialogul între Yajnavalkya şi soţia sa Gargi constituie o parte din Brihadaranyaka Upanishad.
YAMA  Zeul morţii, al cărui dialog cu aspirantul Nachiketa formează baza învăţăturii din Kathopanishad. Yama este, de asemenea, prima dintre cele opt etape în Yoga. Yama-urile sunt comandamente morale sau principii etice universale, care transcend noţiunile de credinţă, ţară, vârstă sau timp, şi sunt următoarele: non-violenţa (Ahimsa), adevărul (Satya), non-furtul (Asteya), continenţa sau înfrânarea (Brahmacharya) şi non-posesivitatea (Aparigraha).
YASHASVINI NADI (“splendidul canal”) este unul dintre principalele canale (nadi-uri) prin care circulă prin corp forţa vieţii (Prana). În dorinţa de a oculta aceste informaţii cu caracter ezoteric, diferitele texte yoghine menţionează localizări diverse pentru el; unele îl plasează între Pingala nadi şi Pusha nadi, altele între Pusha şi Sarasvati nadi, iar altele între Gandhara şi Sarasvati nadi.
YOGA CLASICĂ reprezintă un sistem filosofic şi practic de evoluţie spirituală structurat în jurul tratatului fundamental de yoga, Yoga Sutra al lui Patanjali şi al imensei literaturi care comentează aceste aforisme. Această veritabilă şcoală practică de gândire este cunoscută în general sub denumirea de Yoga Darshana sau Raja Yoga, fiind considerată una dintre cele şase sisteme clasice ale filosofiei hinduse. Celelalte cinci sunt: Samkhya, Vedanta (sau Uttara Mimamsa), Purva Mimamsa, Nyaya şi Vaisheshika.
În mod evident, Patanjali nu a fost creatorul sistemului yoga. El nu a făcut altceva decât să sistematizeze cu înţelepciunea sa practică cunoaşterea şi tehnicile yoghine existente în acea perioadă. În mod tradiţional, adevăratul creator al sistemului yoga este considerat a fi Hiranyagarbha, deşi nu s-au transmis până la noi nici un fel de scrieri care să-i fi aparţinut acestui yoghin legendar. În orice caz, aforismele (sutra-ele) lui Patanjali referitoare la yoga au eclipsat rapid toate celelalte lucrări sau compilaţii similare care au existat la vremea respectivă, dar care s-au pierdut între timp.
YOGA EPICĂ reprezintă o denominaţie colectivă pentru diferitele şcoli de yoga şi pentru învăţăturile prezentate în Mahabharata. Acest termen este folosit uneori şi pentru yoga preclasică, care este totuşi un concept mai cuprinzător.
YOGA NIDRA („Yoga stării de somn supraconştient”). Pe lângă semnificaţia de bază (care indică anumite forme de yoga), prin expresia Yoga Nidra se înţelege de cele mai multe ori, în cadrul sistemelor şi şcolilor de Yoga care au apărut după Patanjali, cea mai înaltă stare de conştiinţă care este accesibilă numai yoghinilor foarte avansaţi. În mitologia indiană, Yoga Nidra desemnează condiţia zeului Vishnu (aspectul Divinului în ipostaza sa de suprem susţinător al Universului) la sfârşitul ciclului Creaţiei, atunci când întreaga manifestare este resorbită în „sămânţă” (ca o perfectă potenţialitate) în interiorul conştiinţei divine. În unele lucrări recente de yoga, Yoga Nidra mai semnifică şi o stare de profundă relaxare sau, alteori, chiar o anumită postură de Hatha Yoga.
YOGA KUNDALI UPANISHAD (denumire provenind de la kundali, care este un sinonim pentru Kundalini ) este una dintre Upanishadele despre yoga, datând probabil din sec. XIV sau XV e.n. Lucrarea este alcătuită din trei capitole care cuprind 171 de sutra-e. După cum sugerează şi titlul, lucrarea tratează despre Kundalini  yoga, formă de yoga expusă în acest caz din perspectiva metafizicii non-dualiste din Advaita Vedanta. Primul capitol prezintă calea spirituală; capitolul II este alcătuit dintr-o expunere detaliată a lui khechari mudra, iar capitolul III descrie procesele yoghine superioare, cuprinzând totodată şi diferite viziuni metafizice.
YOGA MARTANDA (“Soarele Yogăi”) este o lucrare yoghină alcătuită din 188 de sutra-e, atribuită lui Goraksha. Comentatorii textelor yoghine consideră că ea este un fragment dintr-o altă operă a lui Goraksha, intitulată Goraksha Paddhati.
YOGA PRECLASICĂ. Este considerată de către exegeţii sistemului Yoga drept o perioadă istorică amplă, caracterizată de numeroase învăţături sacre şi revelaţii cu privire la yoga, redate în scripturi precum Katha, Maitranyaiya şi Shvetashvatara Upanishad, dar şi în Mahabharata şi îndeosebi în secţiunile sale: Bhagavad Gita, Moksha Dharma şi Anu Gita. Metafizica din curentul denumit Yoga preclasică este în esenţă vedantică.
YOGA POSTCLASICĂ include mai multe şcoli, tradiţii şi lucrări yoghine diferite care au înflorit după perioada lui Patanjali. Printre acestea se numără tantrismul, Hatha Yoga, Upanishadele despre yoga, şi Yoga Vasishtha. Spre deosebire de metafizica dualistă expusă de Patanjali, aceste învăţături ulterioare sunt bazate pe o filosofie nondualistă (Advaita), specifică şi tradiţiei denumită Yoga preclasică.
YOGA SHASTRA (“Manual de yoga”) este o lucrare yoghină medievală alcătuită din 334 de sutra-e, atribuită lui Dattatreya şi care expune principiile de bază din Hatha Yoga. Textul are o orientare pronunţat tantrică, aspect evident dacă analizăm descrierea lui vajroli mudra, care are la bază actul sexual (maithuna) în care ambii iubiţi urmăresc să absoarbă către în sus prin procese tainice de transmutare şi sublimare “sămânţa” sexuală (bindu). Deşi textul vorbeşte despre existenţa a 840.000 de tehnici posturale (asana-e), el descrie numai postura lotusului (Padmasana), după care trece la explicarea practicilor mai ezoterice ale “sigiliilor” sau, altfel spus, ale gesturilor sincronizatoare (mudra-e) şi ale “blocajelor” (bandha-e).
YOGA SHIKHA UPANISHAD (“Doctrina Secretă a Culmii în yoga”) este una dintre Upanishadele despre yoga, alcătuită din şase capitole, cu un total de 390 de sutra-e. Este foarte probabil ca ultimul capitol să fi fost adăugat ulterior. Upanishada este prezentată sub forma unui dialog didactic între Shankara, care în acest caz este o manifestare a lui Shiva şi Hiranyagarbha. Pornind de la metafizica non-dualistă a Vedanta-ei, autorul anonim creează o veritabilă filosofie a corpului. Yoghinului i se cere să îşi “energizeze” (ranjayet) corpul (deha) prin focul practicii yoga. Urmează o sinteză a tehnicilor de Hatha Yoga, care porneşte de la scurte instrucţiuni referitoare la purificarea lui Sarasvati nadi şi trezirea lui Kundalini  Shakti (“energia şarpelui”) şi se încheie cu o expunere originală a anatomiei ezoterice a corpului subtil. Capitolul cinci repetă anumite informaţii redate deja în primul capitol, dar adaugă anumite detalii referitoare la canalele subtile psihoenergetice (nadi-uri). Capitolul final se referă îndeosebi la procesul de trezire a energiei şarpelui (Kundalini  Shakti) care doarme la rădăcina coloanei vertebrale. În esenţă, lucrarea abordează în principal Kundalini Yoga.
YOGA SUTRA (“Aforismele despre yoga”) este cea mai cunoscută şi mai apreciată lucrare în yoga clasică, atribuită lui Patanjali. Acest text concis a fost compus probabil la începutul erei noastre, deşi anumiţi savanţi consideră că a fost scris cu două secole înainte de Christos. Cunoscută şi ca Patanjali Yoga, această lucrare cuprinde patru capitole (pada), cu un total de 195 de aforisme (unele ediţii mai adaugă o sutra suplimentară). Orice încercare de a diseca această operă în unităţi de text distincte s-a dovedit nerodnică, lucrarea lui Patanjali având o mare omogenitate. Unii cercetători susţin totuşi că autorul a încorporat ulterior o serie de definiţii referitoare la cele opt “ramuri” (anga) de yoga (2.28-3.3 sau 3.8). Dacă această concluzie este corectă, aceştia susţin că ar fi mai corect ca yoga lui Patanjali să fie numită Kriya Yoga decât Ashta anga yoga.
Primul capitol, Samadhi Pada (“capitolul despre extazul comuniunii cu Divinul”), prezintă principalele procese referitoare la transformarea sistematică a conştiinţei individuale. Capitolul II, Sadhana Pada (“capitolul referitor la instrumentele transformării spirituale”), introduce conceptele de bază ale practicii Kriya Yoga. Apoi, odată cu aforismul 2.28, discuţia trece direct la calea yoghină cu opt ramuri sau etape evolutive. Capitolul III poartă numele de Vibhuti Pada şi vorbeşte despre manifestările paranormale care apar prin practica perseverentă yoga (vibhuti-uri sau siddhi-uri). Secţiunea mai conţine însă şi o serie de informaţii importante referitoare la etapele superioare ale practicii yoga. Capitolul final, Kaivalya Pada (“capitolul despre eliberarea spirituală”), introduce anumite elemente filosofice importante şi descrie etapele finale din yoga, inclusiv eliberarea spirituală, numită aici Kaivalya.
Deşi Patanjali îşi consideră lucrarea drept o simplă “expunere” (anushasana) a învăţăturilor deja existente până la el, cartea sa nu este deloc lipsită de originalitate. În tentativa de a sistematiza tradiţia yoghină, el a introdus o serie de concepte noi, care au concurat la crearea unei autonomii a practicii yoga clasice, considerată ulterior una dintre şcolile sau sistemele filosofice (darshana) de frunte ale hinduismului.
Dată fiind importanţa lucrării Yoga Sutra, nu este deloc de mirare că ea a dat naştere unui număr imens de opere de exegeză. Cel mai vechi comentariu disponibil este Yoga Bhashya, care furnizează cheia pentru înţelegerea lucrării lui Patanjali. Alte comentarii importante sunt Vivarana scrisă de Shankara, Tattva Vaisharadi scrisă de Vachaspati Mishra şi lucrarea monumentală Yoga Varttika a lui Vijnana Bhikshu.
Upanishadele  despre yoga reprezintă un grup de 21 de Upanishade compuse după textul yoghin fundamental Yoga Sutra, în care sunt expuse învăţături yoghine bazate pe filosofia Vedanta, îndeosebi referitoare la Hatha Yoga şi Kundalini Yoga. Multe dintre aceste texte au fost scrise în secolele XIV şi XV. Cele mai bine cunoscute sunt: Advaya Taraka Upanishad, Amrita Nada Upanishad, Amrita(Nada) Bindu Upanishad, Brahma Vidya Upanishad, Darshana Upanishad, Dhyana Bindu Upanishad, Hamsa Upanishad, Kshurika Upanishad, Maha Vakya Upanishad, Mandala Brahmana Upanishad, Nada Bindu Upanishad, Pashu Pata Brahmana Upanishad, Shandilya Upanishad, Tejo Bindu Upanishad, Tri Shikhi Brahmana Upanishad, Varaha Upanishad, Yoga Cudamani Upanishad, Yoga Kundali Upanishad, Yoga Raja Upanishad, Yoga Shikha Upanishad şi Yoga Tattva Upanishad.
YOGA YAJNAVALKYA (titlul complet: Yoga Yajnavalkya Gita, sau Gita Upanishad). Lucrare de Hatha Yoga, alcătuită din 506 sutra-e. Este scrisă sub forma unui dialog între Yajnavalkya şi soţia sa, Gargi.
YOGHI (“Practicantă a sistemului Yoga”), cuvântul “yoghini” are însă o semnificaţie mai specială, desemnând mai ales adepta femeie înzestrată cu extraordinare puteri paranormale (siddhi-uri) şi care prezintă pe lângă inteligenţă şi un nivel deosebit de elevare al conştiinţei.
 În context tantric, termenul yoghini se mai poate referi şi la un grup de 8, 16, 64 sau mai multe divinităţi feminine, care sunt manifestări minunate ale lui Durga sau alteori Kali. Adorarea şi evocarea plină de fervoare a acestor yoghini este legată de filonul spiritual al shaktismului.
YUGA. Termen generic desemnând cele 4 ere cosmice, a căror durată este calculată în ani divini. Pentru a converti anii divini în ani umani, trebuie multiplicaţi fiecare dintre ei cu 360. Fiecare eră cosmică este precedată de o „auroră” (sandhya) şi urmată de un „crepuscul” (sandhyansha) de aceeaşi durată (perioadă de tranziţie de la o yuga la alta). Fiecare dintre aceste faze de tranziţie reprezintă o zecime din durata totală a respectivei yuga. Cele 4 yuga sunt:
1. Satya Yuga sau Krita Yuga (1728000 ani umani);
2. Treta Yuga (1296000 ani umani);
3. Dvapara Yuga (864000 ani umani);
4. Kali Yuga (432000 ani umani).
 Durata totală a celor 4 yuga este deci de 4320000 ani umani sau 12000 ani divini şi este numită Mahayuga sau „Marea eră cosmică”; 2000 Mahayuga echivalează cu o zi şi o noapte a lui Brahma (Creatorul Universului). Nicăieri în Rig Veda nu este evocat acest complex sistem de calcul; el se întâlneşte de-abia în Mahabharata şi la Manu. Cele 4 ere cosmice sunt descrise astfel: Satya (Krita) Yuga este epoca ideală, vârsta de aur a umanităţii care nu cunoaşte nici ură, nici invidie, nici suferinţă, nici teamă, nici primejdie. Nu există în Satya Yuga decât un singur Dumnezeu, o singură Veda, o singură lege şi un singur mod, comun tuturor oamenilor, de adorare a lui Dumnezeu. Castele sociale au fiecare atribuţiile lor precise şi îşi îndeplinesc cu detaşare menirea în cadrul comunităţii.
 În cursul lui Treta Yuga încep să aibă loc (fiind acum necesare) sacrificiile; spiritul de dreptate diminuează cu un sfert. Sacrificiile necesită un întreg ansamblu de rituri şi ceremonii. Oamenii acţionează acum interesaţi, aşteptând curent recompense pentru riturile şi manifestările cultului lor.
 În cursul lui Dvapara Yuga, spiritul de dreptate se reduce la jumătate. Există de acum 4 Vede, dar care nu mai sunt profund studiate şi înţelese decât de puţini oameni. Există deja rituri care te conduc oriunde (şi în bine şi în rău); puţini oameni se mai îngrijesc de respectarea adevărului. Dorinţele inferioare şi bolile încep să-şi facă apariţia. Nedreptatea creşte.
 În cursul lui Kali Yuga, nu mai subzistă decât un sfert din spiritul de dreptate iniţial. Aspiraţiile spirituale dispar, străvechile cunoştinţe spirituale şi ştiinţifice cad în uitare, răul predomină aproape peste tot. Bolile fără număr, epuizarea, ura, foamea, teama, disperarea lovesc neîncetat fiinţele umane; oamenii nu mai au nici un scop cu adevărat important în viaţă. Actualmente, omenirea se află în Kali Yuga, iar nenumăratele semne care apar neîncetat vestesc sfârşitul iminent şi apocaliptic al prezentei epoci întunecate a decăderii spirituale (Kali Yuga) şi indică trecerea la viitoarea Satya Yuga.

Anunțuri