FAZE IN PRACTICA MEDITATIEI

Sistematizarea practicii

În general, este important să reuşim să ajungem la o stare de armonie lăuntrică menită să ne ajute în trezirea şi aprofundarea oricărei stări spirituale.

Pe această cale spirituală pledăm pentru o amplificare a libertăţii lăuntrice în cât mai multe direcţii. Considerăm că este important ca fiecare om să devină cât mai conştient şi responsabil de propria evoluţie spirituală şi să nu se creeze dependenţe faţă de profesorul de yoga. De aceea, urmărim constant să oferim principiile de bază, precum şi o sistematizare a practicii, astfel încât ea să devină cât mai eficientă şi mai independentă de factori subiectivi, de natura interioară sau exterioară.

Cum ar putea fi cuantificat Inefabilul?

Evident, o sistematizare îşi are limitele ei, căci ne-am putea întreba cum ar putea fi cuantificat inefabilul. În general, atenţia asupra ecoului pe care îl trezesc diferite atitudini interioare, ecou perceput cât mai intim în fiinţa noastră, precum şi înţelegerea semnificaţiei acestuia, reprezintă o modalitate de a adânci şi de a aprofunda trăirile pe care le avem. Astfel, printr-un proces de feedback, se ajunge la un control progresiv aspra unor zone ale conştiinţei noastre care în mod normal sunt considerate inaccesibile sau inefabile. În acest fel, se ajunge la o disponibilitate interioară de a favoriza apariţia abandonului, a spontaneităţii, ceea ce evident pare paradoxal la prima vedere, căci cum ai putea să găseşti şi să aplici metode pentru a declanşa spontaneitatea şi naturaleţea inerentă abandonului în Sine, a dăruirii totale în Dumnezeu? Şi totuşi, aceasta este tocmai expresia experienţei pe care o acumulezi în urma practicii consecvente şi de lungă durată a meditaţiilor de centrare în Inima Spirituală. Acesta e însuşi “secretul” pe care îl deţine un mistic apt de a trece instantaneu dincolo de pragul barierelor minţii, în conştiinţa Unicului.

Etape şi direcţii în practica meditaţiei de revelare a Inimii Spirituale

În sensul sistematizării în Yoga Inimii Spirituale, expunem câteva orientări de bază ale practicii care sunt dezvoltate pe larg în cadrul activităţilor noastre:

A) în ceea ce priveşte meditaţia de Revelare a Inimii Spirituale, există patru faze principale a căror conştientizare ne ajută în aprofundarea meditaţiei:

1. Faza suspendării temporare a gândirii obişnuite şi a gândirii discursive (linişte şi claritate mentală).

2. Faza de inversare a atenţiei de la exterior la interior şi de orientare a energiilor simţurilor în zona pieptului (faza ce corespunde procesului pratyahara din Raja Yoga). Ea corespunde acelei “coborâri” a minţii în Inimă despre care vorbesc misticii creştini.

3. Faza de sublimare a energiilor simţurilor, ale psihicului şi ale minţii (energii focalizate anterior în Inimă), în vibraţia inefabilă a dorului de Dumnezeu, în freamăt sacru, spanda.

4. Faza de abandon conştient (de disponibilitate penetrantă) în Realitatea Inimii Spirituale. Acum se produce o dizolvare a conştiinţei individuale. Astfel, se trece de la conştiinţa individualităţii, jivatma, la conştiinţa Sinelui, atman. (Importanţa şi semnificaţia acestor faze este expusă pe larg în cadrul activităţii Şcolii noastre de Yoga).

Ca mnemonică reţinem LISA (Linişte mentală, Interiorizare, Spanda, Abandon).

B) în ceea ce priveşte natura şi activitatea mentală, există două etape:

1. Liniştirea şi clarificarea minţii;

2. Transcenderea minţii, Vidul absolut, Tăcerea pură.

Transcenderea minţii nu poate fi indusă prin tehnici sau metode. Ea se revelează atunci când condiţiile favorabile sunt create. Tehnicile şi diferitele forme de meditaţie realizează o pregătire a minţii. Ele pot induce liniştirea şi claritatea minţii, precum şi relaxarea corporală, controlul mental, calmul. Pentru tăcerea absolută, pentru vid, nu este nimic tehnic de făcut, deoarece prin vidul mental ne deplasăm de la faza lui „a face” la faza lui „a fi”. În tăcerea profundă a Inimii orice tehnică este abandonată. În budism, unde există o tradiţie foarte riguroasă a controlului minţii şi a meditaţiei, aceste 2 faze sunt foarte clar menţionate:

1. samatha (în pali) ori shine (in tibetană) – faza concentrării mentale pe diferite obiecte interioare sau exterioare (concentrarea şi liniştirea minţii prin focalizarea asupra respiraţiei, senzaţiilor corporale etc.) şi
2. vipassana (în pali) sau vipaśyana (în sanscrită) ori lhagthong (în tibetană)- „viziunea”, egalitatea minţii sau altfel spus accesul la realitatea nonconceptuală, revelaţia vidului ultim (înţelegerea intimă a efemerităţii gândurilor şi a conţinutului mental – căci ele vin din nimic şi se întorc în nimic).

În ceea ce priveşte prima etapă, cea referitoare la metodele care pot fi folosite pentru a crea controlul şi liniştirea minţii, există două clase de tehnici. Ele urmăresc:

1) Concentrarea minţii, sau

2) Dezvoltarea conştiinţei martor.

Există nenumărate tehnici de concentrare sau meditaţie, dar toate se bazează pe aceste 2 tendinţe şi principii ale practicii meditative. Cele mai multe insistă asupra unuia dintre aceste aspecte, dar există şi metode care tind să le integreze pe ambele. Metoda lui Ramana Maharshi de revelare a Inimii Spirituale integrează ambele atitudini:

1. Concentrarea minţii în zona pieptului, central, uşor spre dreapta;
2. Dezvoltarea conştiinţei martor prin detaşarea de corp, senzaţii, gânduri, minte, folosind, de exemplu, întrebarea „Cine sunt Eu?”.

În Yoga Inimii Spirituale mintea este controlată şi purificată gradat atât printr-o folosire sistematică a unor tehnici de concentrare, cât şi prin dezvoltarea conştiinţei martor.