ATENTIA DESCHISA

a) Semnificaţia atenţiei deschise

Atenţia deschisa, globală, este expresia naturală a unei conştiinţe nepreocupate să atingă un lucru sau altul. Ea este atenţia impersonală, neataşată, a conştiinţei martor. Prin urmare, ea nu se pierde, nu se uită pe ea însăşi în cunoaşterea obiectului, ci menţine o conştiinţă a Inimii Spirituale, a sursei atenţiei însăşi. Găsim nenumărate referinţe la ea în învăţăturile yoghine.

b) Cum poate fi atinsă

Principiul este să rămânem atenţi faţă de orice senzaţie sau impresie care apare în corp, păstrând în acelaşi timp conştiinţa martor sau, cu alte cuvinte, o observare plină de iubire, eliberată de nevoia de a analiza, cataloga sau conceptualiza. (Este o percepţie unificată în care ceea ce este văzut, simţit etc. este păstrat în unitate şi nu separat şi individualizat. Un fel de contemplare a unităţii, o „privire” defocalizată care îmbrăţişează şi cuprinde realitatea.)

c) Rolul atenţiei deschise în acuitatea percepţiilor

Putem remarca, de asemenea, felul în care calitatea şi acuitatea percepţiilor se modifică prin simplul fapt că atenţia noastră este îndreptată fără contracţii sau aşteptări asupra lor. Nu există idei preconcepute şi nici dorinţa de a împinge energia sau de a o îndrepta într-o direcţie sau alta. O lăsăm să îşi urmeze cursul liber. Prin această atenţie deschisă, lipsita de contracţii egotice îndreptate spre un scop anume, zgomotul gândurilor diminuează spontan.

Percepţia devine de o claritate perfectă, căci gândirea care să o catalogheze nu mai există. Ne raportăm la experienţă într-un mod intim, fără aşteptări şi prejudecăţi. Prin însăşi intimitatea trăirii, se trece mult mai uşor de la domeniul analizei mentale la un domeniu al existenţei pure, libere. Astfel senzaţia se topeşte în izvorul vieţii care suntem, viaţa care ne animă corpul.

d) Reîntoarcerea senzaţiilor la sursa acestora

Atunci când nu mai încercăm să dam nume sau semnificaţii limitatoare senzaţiilor resimţite, ele tind să se reîntoarcă în vibraţia sursa, spanda, care reprezintă originea şi punctul final al oricărei senzaţii. Aspiraţia Spirituală, deschiderea faţă de freamătul sacru, se poate realiza în orice moment de conştienţă al vieţii noastre. Această atitudine poate fi învăţată mai uşor atât în meditaţie, cât şi în practica hatha yoga.

Pătruns de vibraţia transfiguratoare, de freamătul sacru, corpul devine ca şi transparent, transfigurat. El devine o poartă către o realitate mai profundă ce se revelează dincolo de nuanţele şi fluctuaţiile diferitelor senzaţii, concepte…

e) Limitările strategiei transformării prin „lucrul cu energia”

Experienţa deschiderii pline de libertate aduce o nouă atitudine: energiile, senzaţiile şi stările percepute nu mai reprezintă ceva ce trebuie schimbat, transformat, energizat etc. Oricât de benefice ar putea fi modificările pe care noi le-am preconiza, în cazul în care ni le dorim, ele rămân un demers egotic, căci se vor face în domeniul conştiinţei individuale.

f) Atunci, ce este de făcut?

Aprofundăm rolul conştiinţei martor şi atenţia deschisă. În sfera conştiinţei martor nu mai intră doar energiile şi senzaţiile percepute, ci şi felul în care noi reacţionăm la acestea. Ce idei avem despre acea trăire sau energie? Ne place sau nu, simţim că trebuie să o amplificăm sau nu, e cazul să o transmutăm etc., etc. În realitate, toate acestea nu sunt decât scheme ale conştiinţei individuale. Continuând să procedăm în acest mod ne vom păstra într-o lipsă de intimitate faţă de acea energie sau senzaţie. Dorinţa de a o controla implică separarea de ea şi implicit o înstrăinare faţă de însăşi energia vieţii ce circulă în fiinţa noastră.

Practica Spirituală, fie că este vorba despre asana sau meditaţie, exprima întotdeauna intimitatea cu ceea ce este, cu momentul prezent, cu tăcerea Inimii Spirituale.

Este o intimitate cu liniştea adâncă a Inimii Spirituale, fără a mai compara cu ceea ce „ar trebui să fie”, fără a corecta. Aceasta reprezintă atenţia deschisă.

g) Şedinţa de hatha yoga din perspectiva atenţiei deschise

Păstrând atenţia deschisă asupra trupului în timpul unei şedinţe de asane, ne putem adecva practica şi atitudinea după cum corpul „are nevoie”: de mai multă relaxare sau de dinamism, de un anumit gen de flexie sau de un altul, de o formă de energie sau de o alta. Înţelepciunea interioară a corpului ne ghidează şi astfel, prin conştienţă, dezvoltăm cunoaşterea directă, jnana sau gnosis.

h) Senzitivitatea Inimii Spirituale

În hatha yoga, această formă de senzitivitate sau, altfel spus, această conştientă deschidere faţă de energiile şi fenomenele lăuntrice este deplin controlată. Evident, nu este vorba despre o senzitivitate în sensul obişnuit al cuvântului, deoarece aceasta nu se îndreaptă spre un obiect anume, ori spre o gamă de percepţii (cum ar fi de exemplu senzitivitatea faţă de sunete sau culori etc.) Aceasta e o senzitivitate îndreptată faţă de Inima Spirituală, faţă de freamătul sacru, spanda, o deschidere către iubire, către ritmurile fundamentale ale cosmosului, către pulsaţia gratiei şi a fericirii pure.

Astfel învăţăm cum să ne deschidem, să onorăm şi să răspundem cu iubire la diversitatea creaţiei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s