EGO. În contextele yoghine sau spirituale, egoul desemnează principiul psihologic al individualizării, prin care o fiinţă se conştientizează parţial şi fals ca fiind o entitate individuală separată de celelalte fiinţe şi de întregul macrocosmos. Această existenţă egotică (limitată, dureroasă) este considerată a fi baza tuturor experienţelor umane ale suferinţei (duhkha) şi din această cauză egoul este considerat a fi principala piedică pe calea spirituală care ne barează accesul către Sinele (Atman).
EKAGRA (Eka = unu; agra = cel mai înainte). Desemnează procedeul sau atitudinea yoghină în care atenţia se fixează intens asupra unui singur obiect sau asupra unui singur punct şi, în consecinţă, toate facultăţile şi înzestrările mentale sunt concentrate asupra acelui unic obiect al concentrării.