Intrarea şi menţinerea în postură
În Yoga Inimii Spirituale considerăm că dacă în postura intervine durerea, yoga dispare. Încrâncenarea nu este calea spre deslimitarea corporală.
Atunci când apar tensiuni, ceea ce urmează în mod natural e refuzul. Atunci când însă o anumită tensiune este inerentă, ea trebuie acceptată ca o parte a ceea ce suntem deocamdată. Nu o negăm, nu o reprimăm, ci o lăsăm să se disipeze pe liniile de forţă ale posturii. Important e să nu facem din poziţia finală a posturii un obiectiv, ci să lăsăm corpul să tindă el însuşi spre poziţia finală, în timp ce muşchii şi ligamentele se relaxează.
Astfel practicate, asanele sunt catalizatori ai vindecării şi transformării spirituale. Ele sunt ocazii de remodelare a psihicului şi a minţii, de eliberare a tensiunilor şi a tendinţelor subconştiente prin decondiţionare, fericire şi abandon.
b)În asana, atenţia radiază din interior, din Inima Spirituală, spre exterior
Bineînţeles că există nenumărate asane pentru realizarea cărora efortul este inevitabil. Important este însă să nu ne focalizăm asupra tensiunilor care apar în execuţie sau asupra respiraţiei asociată cu acel efort, ci asupra substratului de linişte ce radiază din Inima noastră. Astfel, nu uităm de natura noastră divină, de cine suntem cu adevărat. De aceea, în asana, atenţia radiază din interior, din Inima spirituală spre exterior. În acest calm plin de fericire tensiunile se topesc gradat.
c) Ce ne revelează liniştea Inimii în timpul execuţiei posturii
De asemenea, liniştea Inimii este cea care „ne va spune” cât de mult să înaintăm cu flexia sau extensia într-o anumită postură. Deci progresul nu provine dintr-un efort personal, ci din însăşi tendinţa de expansiune şi de depăşire a limitelor pe care intuiţia adevăratei noastre naturi o generează. În acest fel, ponderea nu mai cade asupra efortului făcut, ci asupra liniştii, deschiderii şi fericirii inerente Inimii Spirituale.
d)Echilibrul dintre efort şi relaxare
Abandonul, relaxarea nu înseamnă pasivitate sau inerţie. În asane, urmărim să creăm un echilibru între efort şi relaxare pe un fond de abandon al conştiinţei individuale. Execuţia se va realiza cu bucuria inerentă jocului, nu cu obsesia execuţiei perfecte, ori cu o atitudine agresivă faţă de corp. Intenţia şi atitudinea noastră pozitivă dau energiei fluiditate şi direcţie Spirituală.
Rigoarea tehnică – un simplu cadru de expresie a artei spirituale
Prin diferitele asane pe care le realizăm onorăm, glorificăm spiritul, natura noastră divină. De aceea, considerăm că mai important decât elasticitatea practicantului este capacitatea sa de acordare la vibraţia esenţială, la freamătul sacru al Inimii. Din acest motiv, rolul instructorului este în primul rând acela de a trezi iubirea, frumuseţea, încrederea, libertatea, creativitatea şi nicidecum de a se focaliza pe greşeli.
În ultimă instanţă, în aproape orice asana ajungem să simţim la un moment dat limite fizice în ceea ce priveşte flexibilitatea, durata de execuţie etc. Dacă ne cantonam în aceste limite uităm nelimitarea şi omnipotenţa naturii noastre divine. Criticismul exagerat contractă, generează frică, împiedică mişcarea esenţială de deschidere a fiinţei spre infinit. Prin amplificarea creativităţii şi libertăţii urmărim să facem din Yoga Inimii Spirituale o adevărată artă spirituală. Rigoarea tehnică, precizia metodelor reprezintă doar cadrul de plecare în care lăsăm să se exprime liber inefabilul comuniunii spirituale.
Practicată corect, yoga ne deschide către viaţă, către spirit, eliminând astfel temeri, conflicte, negări. Fiecare dintre noi are ceva unic, valoros de dăruit. Atât în meditaţie, cât şi în asane, cele mai adânci dimensiuni ale fiinţei noastre sunt dăruite ca ofrandă Spiritului, Inimii Spirituale, Infinitului…
Creativitatea inerentă practicii posturale
Yoga Inimii Spirituale evită schemele mecanice şi abordările seci, urmărind să trezească în schimb calităţile şi creativitatea practicanţilor prin însăşi fericirea, iubirea şi claritatea atenţiei deschise cu care fiecare se aşează în asana. Şedinţa de hatha yoga – atât cea practicată la sală, în grup, cât şi cea individuală – nu este privită ca o schemă rigidă, ci precum un act creator, plin de savoare, o celebrare a vieţii. Prin deschiderea faţă de tranziţiile şi fenomenele subtile care pot să apară, conştiinţa strict corporală şi personalitatea se destramă treptat, lăsând loc inspiraţiei şi liniştii transpersonale.
Oglindirea personalităţii în Yoga
Există nenumărate activităţi şi atitudini prin care personalitatea noastră poate fi pusă în evidenţă. Felul în care mâncăm, ne îmbrăcăm sau vorbim dezvăluie dimensiuni ale personalităţii noastre. Acest principiu este cu atât mai evident în practica yoga. De aceea este important să înţelegem şi să fim conştienţi de felul în care „ne oglindim” în asana sau în postura de meditaţie. Transformarea noastră începe prin însăşi atitudinea ce însoţeşte aşezarea într-o postură. Pe de alta parte, inducând eleganţa, armonia, abandonul, rafinamentul în timpul practicii, yoga devine o cale de a genera astfel de calităţi în întreaga noastră viaţă.
În Yoga Inimii Spirituale, corpul fizic este o întrupare divină prin intermediul căreia putem experimenta extazul recunoaşterii şi glorificării Unicului nelimitat, a advaitei, în universul multiplicităţii. Corpul fizic este o măreaţă manifestare a spiritului, nu doar o formă materială grosieră. În mod similar, gândurile, dorinţele, pasiunile şi emoţiile nu sunt obstacole ale trezirii spirituale care ar trebui să fie reprimate sau eliminate, ci sunt mijloace de expansiune a conştiinţei individuale şi chiar de transcendere a acesteia.
Corpul nostru fizic şi energiile subtile reprezintă daruri divine care ne ajută să descoperim cel mai profund sens al libertăţii noastre. În Yoga Inimii Spirituale aspirăm din tot sufletul să dezvoltăm şi să rafinăm toate aspectele propriei noastre fiinţe: corpul, mintea, capacităţile intuitive, claritatea mentală, puritatea emoţiilor, incluzând cele mai profunde virtuţi pe care le avem.
a) Memoria ancestrală a trupului
Conştientizarea Inimii Spirituale menţinută atât în meditaţii, cât şi în practica asanelor conferă o energie pură, energia lui „A FI” care se manifestă în corpul fizic. Astfel, are loc o condensare în corpul fizic a transformărilor spirituale care apar. De asemenea, în meditaţie, atunci când se produce o stare de expansiune a conştiinţei, corpul e umplut de fericire şi „memorează” în celulele sale această existenţă beatifică. Adevărata memorie, memoria „ancestrală” se află în ansamblul fiinţei, nu în creier.
b)O cheie a stabilităţii minţii
Corpul fizic este un stabilizator al emoţiilor şi al gândurilor noastre. De exemplu, chiar şi după o meditaţie profundă mintea îşi poate relua cu uşurinţă, în numai câteva minute, dinamismul şi agitaţia ei obişnuite. Această situaţie poate deveni descurajantă pentru noi. Ne întrebăm ce este de făcut? Faţă de mobilitatea gândurilor, trupul este mult mai stabil. El păstrează mult mai mult ecourile pe care tăcerea şi fericirea din timpul meditaţiei le-au produs asupra sa. De aceea, conştiinţa corporală este foarte importantă. De asemenea, devenind conştienţi de trup devenim conştienţi de ritmurile prin care el trăieşte. Iar aceste ritmuri sunt de fapt ritmuri ale universului viu în care el se îmbăiază. Aceste ritmuri sunt liniile directoare ale vieţii.
Atitudini de bază faţă de corpul fizic
Hatha yoga creează un fel de deschidere “faţă de Adevăr” chiar şi la nivelul trupului. Această deschidere spirituală poate fi resimţită în corpul fizic şi ne poate aduce nenumărate revelaţii.
De aceea în Yoga Inimii Spirituale nu este vorba despre un efort îndreptat spre a ne schimba structura fizică. Transformările apar tocmai ca efect al eliberării de ataşamente, de „complicitatea” cu corpul fizic.
Pentru a trăi această stare, pe lângă gradul profund de relaxare care trebuie atins, este necesar să ne eliberăm de ideea unui corp strict material, solid, greoi, inert. Transfigurarea corporală în asana-e face corpul fizic să devină pur, uşor, luminos.
b) Corpul fizic experimentat ca spaţiu infinit
Aceasta nu este o idee nouă. Exista câteva metode simple prin care se poate experimenta deslimitarea conştiinţei corporale (este ca şi cum am simţi ca trupul nu mai are limitele cunoscute impuse de forma şi consistenţa sa obişnuită).
În texte străvechi precum Vijnana Bhairava Tantra întâlnim diverse sutre în care corpul fizic însuşi este experimentat ca vacuitate sau ca spaţiu infinit. Aceleaşi atitudini sunt recomandate şi în timpul şedinţelor noastre de hatha yoga. Astfel, ne detaşăm chiar şi de memoria formei corpului fizic.
Această înţelegere se atinge printr-o atitudine mentală adecvată şi o destindere profundă. Realizăm astfel în meditaţie sau în şedinţa de hatha yoga că materialitatea şi opacitatea corpului nostru nu sunt altceva decât consecinţele crispărilor, tensiunilor şi ataşamentelor noastre.
c) Non-somatizarea tensiunilor
În mod obişnuit, atunci când tensiunile, stresurile şi grijile devin cronice, ele tind să fie somatizate.
În corp sunt somatizate nenumărate tensiuni emoţionale, conflicte şi dubii mentale. Intimitatea pe care o simţim cu corpul nostru e limitată de conflictele mentale. Prin urmare, aceasta este o problemă de ordin mental, nu corporal.
Nu e nevoie de multa intuiţie pentru a citi suferinţa sau teama pe chipul unui om. Tensiunile interioare pot genera nenumărate probleme şi boli, de la migrene până la gastrită sau chiar ulcer. Dar chiar dacă ele nu au ajuns şi poate nu vor ajunge niciodată să se exprime într-o formă gravă în corpul fizic, presiunile psihice şi grijile constante ale vieţii au un rol nefast asupra corpului fizic şi a structurilor energetice.
Cea mai simplă modalitate de a elimina astfel de tensiuni este somnul. Virtuţile sale excepţionale provin tocmai din detaşarea de corpul fizic. Dar somnul reprezintă doar o uitare temporară, o evadare în inconştienţă. El ne învaţă însă ceva fundamental: detaşarea faţă de corpul fizic şi eliberarea de identificarea noastră totală cu acesta reprezintă o cheie importantă în revelarea libertăţii şi fericirii naturii noastre divine.
Ca principiu general, o structură (corpul fizic, psihic sau mental) poate fi cu atât mai mult în armonie cu Totul în măsura în care nu va mai exista o conştiinţă personală, egotică, reactivă ce se identifică cu aceasta. Înţelegerea acestui principiu modifică “reprezentarea” noastră cu privire la ceea ce este hatha yoga şi ne poate îmbunătăţi radical practica.
e)Nu o eliberare de corp, ci eliberarea „în corp”
Pe de altă parte, înţelegem absurdul negării trupului întâlnite în unele curente ascetice, dar şi intenţia spirituală din spatele acestei impuneri. Ceea ce urmărim să eliminam nu este trupul, ci identificarea restrictivă cu acesta.
În felul acesta, în loc să somatizăm tensiunile vom somatiza spiritul, fericirea, lumina pe care le aducem până la nivel corporal. Astfel, în postură simţim vibraţia iubirii, a fericirii, a libertăţii. În acest fel „incorporăm” calităţi divine.
Practicând diferite posturi este încurajată o capacitate de expresie cât mai deplină a spiritului uman.
f) Nirmana Kaya sau corpul fizic perfect purificat
Există în tradiţia budistă mahayana un concept care ne poate ajuta să înţelegem şi mai bine atitudinea faţă de corpul fizic în asane şi în meditaţie. Acesta este nirmana kaya. (În tradiţia budistă există doctrina trikaya, a celor trei corpuri ale lui Buddha – dharma kaya, sambhoga kaya şi nirmana kaya – corpuri care exprimă natura acestuia. Simplificând, aceste corpuri pot fi traduse ca fiind corpul cauzal, corpul astral şi corpul fizic al unei fiinţe iluminate.)
Nirmana kaya desemnează corpul fizic al unei fiinţe eliberate. Prin diferite tehnici, practicanţii budişti aspiră să atingă acest stadiu al corpului fizic perfect purificat şi alchimizat.
Dar dacă ne putem imagina corpuri subtile perfect pure, ne întrebăm totuşi cum arată oare corpul fizic al unei fiinţe iluminate, corp la care aspiră practicanţii budişti? Acesta este pur şi simplu un corp fizic în care nu mai există nici o urmă de tensiune psihică sau mentală, un corp fizic eliberat de amintirile traumelor, fricilor, de prejudecăţi, suferinţe şi contracţii interioare. Din acest punct de vedere, nirmana kaya (denumit şi corpul originar) este precum corpul fizic în momentul trezirii din somn sau în momentul încarnării în această existenţă.
El conferă un sentiment al adevărului, al transparenţei, al clarităţii, căci nu respinge nimic, integrează totul, precum lumina albă care integrează spectrul întregului curcubeu.
Un alt concept care ne inspiră practica în Yoga Inimii Spirituale este sama-rasa – „echilibrare” sau „esenţă comună”. Acesta a fost un termen foarte important în tradiţia Siddha Yoga (tradiţia yoghină prezentă în sec. 8-12 d. Chr. care se baza pe învăţăturile şi viaţa unor fiinţe perfecte, mahasiddha. Această tradiţie a inclus în aspiraţiile sale perfecţiunea corpului fizic şi chiar nemurirea fizică. De altfel, însăşi această preocupare de „cultivare a potenţialului corpului fizic” a condus la apariţia hatha yogăi.) Prin urmare, la origine, hatha yoga a fost creată pentru a revela şi a exprima, inclusiv în corpul fizic, natura noastră divină. Sama-rasa exprimă procesul de deschidere, chiar şi la nivelul corpului fizic, faţă de energiile divine. Este condiţia fiinţei în care corpul fizic exprimă la nivelul său perfecţiunea divină.
Din acest motiv, în viziunea din Yoga Inimii Spirituale, hatha yoga este armonia omenescului cu Divinul.
h) Reîntoarcerea energiilor la sursă, prin acceptare şi deschidere
Conştiinţa naturii noastre divine, a Inimii Spirituale topeşte cu iubire şi eliberează, chiar şi la nivel organic, orice contracţie. Prin procesul sublimării emoţiile, tensiunile şi în general toate energiile se reîntorc în sursa lor, în vibraţia originară, în spanda. În Yoga Inimii Spirituale, practica hatha yoga urmăreşte această transparenţă spirituală la toate nivelurile fiinţei, inclusiv cel corporal. În mod obişnuit, corpul fizic este traumatizat de reacţiile noastre, de agresiunile psihicului. Acum, în acceptare şi deschidere, el se exprimă pur şi simplu.
Corpul fizic perceput astfel în asane sau în postura de meditaţie devine o realitate din ce în ce mai fluidă, mai eterată, care ne induce treptat o experienţă de sui-generis “dematerializare”. Corpul fizic se transformă astfel în “corp de slavă” atunci când, datorită fluidităţii energetice obţinute, reuşim să nu ne mai percepem corpul în mod obişnuit, ca pe o masă solidă şi rezistentă, ci ca fiind subtil şi radiant de energie.
Astfel, corpul nu mai este doar un mijloc de a atinge bucuria, libertatea, el devine libertate şi bucurie.
j) Kaya Sthairyam – nemişcarea corporală – anticamera dez-limitării
În plus, după perioada de intrare gradată în postură, nemişcarea corporală (denumita Kaya Sthairyam) este expresia corporală a liniştii minţii. În asane, nemişcarea, încremenirea lipsită de orice contracţie, asociată cu o stare de atenţie, de luciditate eliberată de tensiuni, ne deschide faţă de purul „Eu Sunt”, prefigurează conştientizarea prezentului etern, a lui Acum, eliberat de distragerile devenirii. Pe măsură ce sentimentul imobilităţii se aprofundează, pe un fond de destindere şi relaxare, ataşamentul faţă de corpul fizic se estompează, în timp ce conştienţa liniştii, tăcerii devine mai pregnantă. Atenţia se deplasează de la corp sau energii spre această nemişcare şi linişte. Această linişte transpersonală, de dincolo de minte, este sursa reală a puterii noastre. Prin conştientizarea Tăcerii, fiinţa noastră îşi pierde limitările.
k) Continuitatea conştientizării
De aceea, şedinţa de hatha-yoga trebuie să fie privită în integralitatea ei, fără discontinuitatea ce ţine de intrarea şi ieşirea din postură, ci doar de continuitatea conştientizării.
MentorYoga 