Etimologie
Yogāsana este o postură al cărei nume desemnează atitudinea esențială de unificare ce definește însăși sistemul Yoga şi, prin forma pe care o are corpul, permite o mai bună interiorizare şi liniştire a minţii.
În Gheraṇḍa saṁhita această postură este enumerată între cele 32 de āsana din acest tratat. Alte texte o numesc bālāsana (postura copilului) şi sub această denumire este cunoscută în majoritatea şcolilor de haṭha yoga. Am ales denumirea de Yogāsana pentru că este mai aproape de experienţa pe care o trăieşte yoghinul când o practică şi anume starea de unitate şi dizolvare a limitelor corporale. Yogāsana este considerată a fi o postură benefică şi pentru yoghinii începători, o postură de relaxare şi deschidere sufletească şi spirituală.
Tehnica de execuţie
Se porneşte din Vajrāsana. Vă aşezaţi în genunchi, având călcâiele depărtate şi bazinul între ele. Degetele mari de la picioare nu se ating.
Din această poziţie ridicaţi braţele în sus, întinzând cât mai bine coloana vertebrală, după care vă aplecaţi uşor către în faţă, păstrând pe cât posibil fesele între călcâie. Depărtaţi uşor genunchii şi aşezaţi fruntea pe sol. Mâinile rămân întinse în faţă, relaxate, cu palmele către în jos. Este o postură care seamănă cu gesturile de închinare din mai multe tradiţii spirituale. Dincolo de relaxarea care trebuie să însoţească această postură, putem evoca şi o stare de reverenţă în faţa lui Dumnezeu.
În această postură veţi menţine starea de martor, observând cu detaşare ceea ce se produce în interiorul fiinţei voastre. Gradat, odată cu relaxarea şi pierderea senzaţiilor de limită a corpului fizic, veţi începe să simţiţi freamătul sacru al Inimii Spirituale. Veţi putea observa şi dinamizarea lui anāhata cakra, fapt care sporeşte intensitatea percepţiei acelui freamăt tainic. Odată cu acest fundal al conştiinţei martor se va aprofunda experienţa Centrului, a lui ”Eu sunt”, care provine de la cufundarea în Sinele Suprem, Ātman.
Efecte şi beneficii
-acţiune benefică în zona bazinului, asupra colonului datorită compresiei abdomenului care stimulează peristaltismul şi combate astfel constipaţia. De aceea unii yoghini recomandă execuţia posturii imediat după masă, însă atunci e bine să se depărteze mai mult genunchii. Presiunea abdominală mărită se datorează şi mişcării diafragmei în timpul respiraţiei care stimulează astfel toate organele din abdomen, în special vezica urinară, rinichii, pancreasul, ficatul şi splina.
– Aplecarea gradată în faţă provoacă întinderea vertebrelor, a ligamentelor şi a muşchilor spatelui în special în zona lombară.
– Acţionează asupra zonei pelviene a parasimpaticului şi contribuie la stimularea activităţii organelor excretorii şi a glandelor sexuale.
– Întinderea coloanei vertebrale are o acţiune benefică asupra măduvei spinării şi a rădăcinilor nervoase aflate în zona de îmbinare a vertebrelor. De asemenea are o acţiune benefică asupra ganglionilor lanţului nervos simpatic aflat de o parte şi de alta a coloanei vertebrale.
– Înlătură gradat durerile reumatice ale genunchilor şi vindecă guta. Este indicată şi în cazurile de platfus. Datorită poziţiei specifice a gleznelor şi a tălpilor se crează o curbură care contribuie la compensarea platfusului dacă este practicată zilnic, timp de cel puţin câteva luni.
– Practicată sistematic are un efect benefic în cazurile de cifoză, lordoză, scolioză.
– Reduce stratul de grăsime din zona abdominală
– Direndra Brahmachari susţine că, realizată timp de 15 minute, poate elimina stările de febră datorită poziţiei pe care o are trunchiul şi a capului care este în contact cu solul.
Contraindicaţii
Persoanele care suferă de artroză avansată şi persoanele extrem de grase vor trebui să practice cu moderaţie această āsana, deoarece pot să apară dureri.
EXEMPLIFICARE
MentorYoga 