Modul GI34 – Shirshasana – Postura Stând pe cap

Aceasta asana este foarte importantă pentru transformarea spirituală şi de aceea este bine să fie practicată zilnic.

Această postură este una dintre cele mai importante āsana în haṭha yoga şi reprezintă totodată punctul de plecare în realizarea unor posturi mai complexe sau a unor tehnici de pranayama. A.Van Lysbeth este atât de entuziast încât spune că în cazul în care nu avem timp să facem decât o āsana atunci aceasta este bine să fie śīrṣāsana. El chiar o numeşte regina āsana-elor.

ETIMOLOGIE

Numele provine de la śīrṣā care înseamnă cap în limba sanscrită. Într-o traducere liberă dar ilustrativă această postură se numeşte „postura stând pe cap”. În diferitele cărţi de yoga sunt diverse moduri de a o scrie: śīrṣāsana sau sirshasana.

Postura este foarte apreciată şi datorită faptului că inversează poziţia pe care noi o avem în mod obişnuit. Aceasta generează un aflux suplimentar de sânge către creier, ceea ce are un efect deosebit de benefic asupra acestuia.

Pe de altă parte, din punct de vedere subtil, yoghinii menţionează prezenţa în zona ombilicului a aşa numitului „foc” lăuntric care consumă ”nectarul nemuririi” secretat de un centru secret de forţă aflat în zona de sub creştetul capului. Această „consumare” a nectarului nemuririi conduce la îmbătrânire şi în cele din urmă la moarte. Prin inversarea poziţiei, acest nectar subtil rămâne în zona capului ajutând astfel la menţinerea tinereţii.

 TEHNICA DE EXECUŢIE

Preliminarii

Este important să fie luate în seamă toate indicaţiile pentru ca realizarea acestei posturi să fie lipsită de orice pericol. În primul rând ea se realizează lângă un perete astfel încât şi în cazul în care vă dezechilibraţi să aveţi sprijinul peretelui pentru ca să nu cădeţi pe spate. Chiar şi atunci când vă puteţi menţine echilibrul fără sprijin este bine să continuaţi să practicaţi lângă un perete pentru a evita orice accident. Păstraţi în minte faptul că vă puteţi oricând sprijini de acel perete şi aceasta vă va ajuta să vă ridicaţi cu încredere în postura stând pe cap. Este adevărat că în faza de început ajutorul peretelui poate fi înşelător şi de aceea este bine să aveţi pe cineva alături care să vă corecteze poziţia în cazul în care nu puteţi să vă menţineţi echilibrul fără ajutorul peretelui. Tot în cazul în care vă sprijiniţi de perete urmăriţi să vă aşezaţi capul cât mai aproape de acesta astfel încât dacă vă sprijiniţi cu picioarele de perete să nu duceţi bazinul în faţă.

O altă indicaţie foarte importantă este referitoare la revenirea din această postură. Indiferent ce s-ar întâmpla, nu vă ridicaţi capul brusc de la sol. Lăsaţi să treacă aproximativ 2 minute, timp în care veţi conştientiza efectele posturii şi abia după aceea vă ridicaţi capul de la sol. Chiar dacă sunteţi într-o stare perfectă de sănătate, ridicarea bruscă de la sol după ce aţi stat pe cap generează fenomene foarte intense asupra circulaţiei sanguine din zona capului, putând conduce chiar până la accidente cerebrale.

Această postură se poate realiza în încheierea programului de asana-e. Şi după execuţia lui Shirshasana se recomandă să se realizeze Relaxarea yoghină completă (savasana) minim 10 minute.

Este important să aşezaţi pe sol zona aflată imediat deasupra frunţii (zona de la graniţa dintre frunte şi păr) deoarece aceasta este o porţiune foarte tare a craniului. Nu este indicat să vă aşezaţi pe creştetul capului deoarece acesta reprezintă o zonă de întâlnire a mai multor oase craniene şi de aceea este o zonă mai fragilă. Sunt unii yoghini care indică să se stea pe creştetul capului însă acest lucru este cel mai bine să fie deocamdată evitat.

Pentru început este necesar să aveţi o pătură suficient de groasă pe care să o pliaţi de 3 ori (o împăturiţi la jumătate, apoi ceea ce aţi obţinut din nou la jumătate şi încă o dată la fel). Astfel obţineţi o bază pe care să puteţi aşeza capul şi coatele cât mai confortabil cu putinţă.

Realizarea unei baze stabile de sprijin

Pentru a putea să menţineţi corpul în echilibru cât mai stabil şi fără efort este necesar să distribuiţi greutatea în mod egal pe cap şi coate. Astfel realizarea unui „triunghi” echilateral între coate şi frunte facilitează această distribuire egală a greutăţii. Aşezaţi cele două coate la sol punând în acelaşi timp palma dreaptă pe braţul stâng şi palma stângă pe braţul drept (prinzând braţul cu degetul mare pe de o parte şi restul mâinii de cealaltă).

Apoi fără să deplasaţi coatele (mulţi au în acest moment tendinţa să mişte şi coatele de aceea este foarte important să fiţi atenţi şi să nu le deplasaţi) pivotaţi mâinile în faţă şi prindeţi-le brăţară. Astfel, locul unde veţi aşeza capul şi cele două coate reprezintă vârfurile unui triunghi aproximativ echilateral.

Intrarea în postură

Din vajrasana, „postura trăznetului”, având în faţă pătura aşezată lângă un perete, vă aplecaţi în faţă sprijinindu-vă pe coate şi realizând acel triunghi echilateral descris anterior. Vă aplecaţi apoi şi mai mult (ridicând bazinul) astfel încât să puneţi pe sol capul în faţa cupei formate de mâinile prinse brăţară. Este important să menţineţi ferm mâinile prinse în brăţară astfel încât să nu permiteţi capului să se deplaseze dincolo de ele.

Sunteţi pregătiţi astfel pentru prima fază de realizare a posturii stând pe cap. Ridicaţi acum şi mai mult bazinul întinzând totodată picioarele până când trunchiul va ajunge perpendicular cu solul. Această poziţie, în care trunchiul este perpendicular pe sol şi picioarele sunt întinse, menţinându-se vărfurile pe sol, este ardha śīrṣāsana postură care poate fi abordată şi de cei care au contraindicaţii la realizarea posturii complete.

Modul în care vă veţi ridica picioarele de la sol

Există cel puţin trei variante pentru a realiza acest lucru. Important însă este să nu vă grăbiţi şi să aduceţi cât mai mult trunchiul aproape de poziţia verticală.

Prima variantă, utilă mai ales la început, este să realizaţi aşa numita „bătaie pe un picior” care implică să ridicaţi un picior în timp ce împingeţi în pământ cu celălalt pentru a realiza o mişcare de balans care să vă ajute să ridicaţi ambele picioare de la sol. În cazul acestei metode este foarte important să aveţi în spate peretele. Deşi poate nu este foarte graţioasă, această metodă vă poate ajuta la început să realizaţi śīrṣāsana.

O a doua variantă implică să folosiţi echilibrul. Pentru aceasta, printr-o uşoară împingere, se pliază ambele picioare cu genunchii spre piept, rămânând astfel în echilibru pe coate şi cap. Apoi se întind uşor picioarele în sus menţinând echilibrul până se ajunge în poziţia finală. Această modalitate este ceva mai uşor de realizat pentru aceia care deja au un simţ al echilibrului foarte bun.

O a treia variantă este aceea în care menţineţi picioarele întinse şi vă împingeţi în amândouă simultan pentru a ajunge în echilibru pe cap. Ele sunt ridicate astfel simultan şi menţinute întinse până se ajunge în poziţia finală. Pentru a face astfel, aveţi nevoie de muşchi abdominali puternici.

Modul de echilibrare

În poziţia finală veţi urmări să vă relaxaţi cât mai bine şi să vă menţineţi echilibrul în aceeaşi manieră simplă în care o faceţi atunci când staţi în picioare. La fel cum atunci când eraţi copii aţi învăţat să mergeţi şi să vă menţineţi echilibrul, şi pentru śīrṣāsana există un proces de învăţare asemănător pentru a putea sta fără efort pe cap. Este importat să vă echilibraţi folosind trunchiul şi nu picioarele printr-un proces de balans uşor al centrului de greutate. Deoarece există peretele în spate, tendinta este să se curbeze spatele şi astfel apare o presiune suplimentară pe gât pentru a împiedica corpul să alunece în faţă. Tocmai de aceea atunci când învăţaţi postura urmăriţi să staţi destul de aproape de perete (plasaţi capul cam la o palmă distanţă de el).

Iyengar recomandă începătorilor să se aşeze pe cap în colţul unei camere pentru ca astfel să se asigure că poziţia lor este perfect verticală şi nu au alunecat spre stânga sau spre dreapta. Tot el recomandă ca mişcările de ridicare sau de coborâre din poziţie să fie realizate pe expiraţie.

Este important să se înveţe încă de la început poziţia corectă altfel pot să apară tot felul de dureri de cap, gât, umeri sau spate. Realizarea posturii într-un colţ sau ajutat de un prieten vă permite să o faceţi cât mai corect încă de la început.

Este bine să realizaţi mereu postura lângă un perete. Chiar dacă o căzătură pe spate nu este foarte teribilă, teama poate să conducă la contracţia corpului şi atunci căzătura va fi cu atât mai dureroasă.

Revenirea din postură

Revenirea din postură se poate face tot în trei moduri. Puteţi să reveniţi mai întâi cu un picior pe care îl apropiaţi cât mai mult de sol, puteţi să îndoiţi genunchii şi apoi să reveniţi uşor la sol, sau puteţi să reveniţi cu ambele picioare întinse păstrând mereu echilibrul până atingeţi uşor solul. Varianta intrării în postură cu picioarele întinse şi a revenirii în acelaşi fel este considerată a fi cea mai bună atâta timp cât reuşim să ne menţinem constant echilibrul, fără smucituri sau mişcări repezite.

 Alte recomandări

Tot Iyengar mai oferă următoarele indicaţii cu privire la practica lui śīrṣāsana:

– Este necesar să ajungeţi să staţi pe cap cu aceeaşi naturaleţe cu care staţi în picioare. Pentru aceasta echilibrul trebuie găsit într-o poziţie cât mai corectă astfel încât să puteţi să rămâneţi relaxaţi şi fără efort pe cap.

– Centrul de greutate al corpului este bine să fie plasat cât mai aproape de punctul de contact al capului cu solul pentru ca să aveţi corpul cât mai drept. Mâinile doar sprijină capul să nu alunece în faţă şi prin urmare nu trebuie să ajungă sub cap.

– Spatele capului, trunchiul, partea din spate ca picioarelor trebuie să formeze o singură linie cât mai dreaptă şi perpendiculară pe sol.

-Palmele trebuie să fie prinse ferm brăţară şi să nu permită capului să se deplaseze.

-Ochii nu trebuie să devină niciodată injectaţi sau roşii. Dacă acest fenomen apare înseamnă că ceva nu faceţi bine.

-Perioada de timp în care poate fi realizată śīrṣāsana porneşte de la 2-3 minute şi poate fi menţinută până la 1 oră sau chiar mai mult. La început însă este indicat să nu forţaţi şi să fiţi foarte atenţi la semnalele care vin de la corp. Orice durere care se intensifică, presiune în zona capului, injectare a ochilor sau senzaţie că aceştia ne ies din orbită reprezintă semne că trebuie să ne oprim momentan şi să revenim din postură.

-Să nu vă grăbiţi sau să realizaţi postura smucit. Intrarea şi ieşirea din postură cu picioarele întinse şi într-o mişcare armonioasă şi echilibrată permite o circulaţie sanguină relaxată şi lipsită de probleme.

-Este bine să se stăpânească realizarea lui sarvāṅgāsana înainte de a trece la execuţia lui śīrṣāsana. Posturile inverse sarvāṅgāsana şi halāsana este bine să fie realizate înainte de a practica śīrṣāsana. Atunci statul pe cap se realizează uşor şi fără eforturi suplimentare.

-Este important să nu realizaţi postura stând pe cap obosiţi sau când respiraţia este dezordonată ori haotică.

-Dacă ar fi să spunem că mama tuturor āsana-elor este sarvāṅgāsana atunci śīrṣāsana este cu siguranţă tatăl lor. Şi cum ambii părinţi sunt necesari pentru pacea şi armonia unei familii, la fel şi practica împreună a acestor două posturi este esenţială pentru a menţine corpul sănătos şi mintea linştită şi calmă.

Acestea sunt cele câteva indicaţii pe care le oferă Iyengar cu privire la practicarea cu succes a lui śīrṣāsana.

 CONCENTRAREA

Percepeţi preluarea energiilor telurice direct în zona capului şi a energiilor cosmice prin picioare, sublimarea acestora pe coloană şi focalizarea la nivelul lui sahasrāra. La revenire conştientizaţi dinamizarea intensă a zonei capului, energizarea lui sahasrāra, starea de luciditate şi aspiraţie.

 EFECTELE ŞI BENEFICIILE ACESTEI POSTURI

Iyengar vorbeşte despre mai multe efecte benefice care decurg în special din poziţia inversată a corpului. Aceasta conferă un aflux mărit de sânge oxigenat către creier care îmbunătăţeşte puterea de a raţiona iar gândirea devine mai clară. De asemenea, se asigură un flux de sânge suplimentar şi către glandele pituitară şi pineală de care depind sănătatea şi vitalitatea unui om.

Tot Iyengar menţionează efectele benefice ale acestei posturi în cazurile de pierdere a memoriei, insomnie sau lipsă de vitalitate care pot să fie remediate prin practica ei regulată. El mai vorbeşte şi despre:

-efectele benefice asupra plămânilor şi a eliminării unor afecţiuni de la nivelul acestora

-împreună cu sarvāṅgāsana ajută la eliminarea constipaţiei

-practica regulată măreşte conţinutul de hemoglobină al sângelui

-disciplinează mintea şi lărgeşte orizontul minţii

-omul devine echilibrat şi egal în faţa durerii sau plăcerii, pierderii sau câştigului, ruşinii sau faimei, înfrângerii sau victoriei

A. Van Lysebet a sistematizat efectele acestei posturi în felul următor:

Efecte asupra scheletului

– śīrṣāsana produce în mod automat efecte importante la nivelul scheletului deoarece întreaga greutate a corpului se odihneşte pe craniu. Acţiunea sa se întinde de asemenea la partea inferioară a coloanei, mai ales la articulaţia celei de-a 5-a vertebre lombare şi a sacrului, pe care se sprijină întregul edificiu al scheletului şi se suprapun vertebrele. Cea de-a 5-a vertebră lombară suportă în mod obişnuit întreaga greutate a corpului. Ea este prin urmare supusă unei presiuni maxime, discul său fiind în mod special vulnerabil. În śīrṣāsana, vertebrele lombare nu mai suportă decât greutatea picioarelor şi a bazinului.

Când poziţia stând pe cap este practicată în echilibru perfect, în mod automat vertebrele lombare se plasează în poziţia normală cea mai favorabilă. Aceasta explică de ce śīrṣāsana elimină rapid durerile de sapte datorate şederii prelungite în picioare. Cervicalele primesc acum întreaga greutate a corpului, ceea ce nu atrage după sine nici un risc, deoarece un gât normal se tasează în poziţie de apărare, găsindu-se în această postură retras între umeri.

Efecte asupra circulaţiei

– Efectele asupra circulaţiei sunt cele mai importante. Ştim că şederea la verticală favorizează stazele venoase în zonele corpului situate sub nivelul inimii, datorită frânării exercitate de gravitaţie asupra circulaţiei la întoarcere. În schimb, deasupra inimii, afluxul de sânge arterial este mult frânat. śīrṣāsana inversează însă radical această situaţie. Sângele venos, ajutat de această dată chiar de greutate, evacuează în mod instantaneu venele picioarelor, odată cu aceasta stazele sanguine în organele abdominale fiind eliminate. Mase de sânge venos sunt astfel reciclate, iar reîntoarcerea lor la inimă este mult accelerată.

Ştim însă că volumul sângelui arterial care circulă depinde de circulaţia venoasă de întoarcere, deoarece inima se comportă ca o sui-generis pompă alimentată cu sânge purificat şi oxigenat de plămâni. Accelerând reîntoarcerea, plămânii primesc mai mult sânge încărcat cu toxine ce urmează să fie purificat.

– Prin urmare, „postura stând pe cap”, însoţită de respiraţie profundă, purifică organismul fără a obosi totuşi inima, care bate calm şi cu putere. Sângele arterial circulă acum în abundenţă şi cu o uşoară presiune în creier, în timp ce în cazul şederii în picioare el trebuie să învingă greutatea pentru a-l atinge.

– Venele picioarelor se odihnesc astfel mult mai bine decât în poziţia culcat. śīrṣāsana previne astfel varicele şi hemoroizii. Dacă practicantul este deja predispus la aceste tulburări, postura va fi de un real folos, împiedicând orice agravare, încetul cu încetul, eliminând progresiv orice problemă de acest gen. În cazurile grave este bine să se completeze acţiunea sa prin stropiri cu apă rece chiar la locurile afectate. Venele capului şi gâtului sunt caracterizate printr-o lipsă a oricăror valve. Această absenţă a valvelor într-o poziţie normală ajută drenajul mai bun către inimă, dar în poziţie inversă conduce la o congestie venoasă şi la creşterea presiunii sângelui. Acest aport de sânge arterial (datorat atât aportului gravitaţiei cât şi contractibilităţii mărite a inimii) face ca o mai mare cantitate de fluid nutritiv să iasă din capilare în spaţiile extravasculare şi extracelulare din interiorul ţesuturilor. Toate celulele acestei regiuni deci vor fi astfel îmbăiate în acest fluid tisular salubru, plin de gaze hrănitoare şi vitamine (cum ar fi oxigenul etc.).

– Prin realizarea acestei āsana o mai bună funcţionare a organelor din această zonă poate fi garantată. Dacă luăm în consideraţie că aici sunt situate glandele endocrine importante care secretă hormoni direct în sânge şi care datorită efectelor lor multiple şi uneori esenţiale asupra diferitelor aspecte legate de creşterea corpului, de activitatea mentală şi sexuală, cât şi asupra altor aspecte subtile şi grosiere ale fiinţei umane, intuim de ce acestea sunt pe drept cuvânt numite „Glandele Destinului” (amintim că aici se găsesc: glanda pituitară anterioară şi posterioară, tiroida, paratiroida şi glanda pineală) şi atunci nu putem decât să apreciem la justa sa valoare posibilităţile fiziologice uluitoare pe care le provoacă efectuarea acestei posturi.

Efecte asupra abdomenului

– În yoga se consideră că abdomenul este uzina întregii fiinţe, el fiind zona cuprinsă între pelvis şi diafragmă

– În afara unei repuneri în circulaţie a sângelui stagnat în organele abdominale, śīrṣāsana decongestionează viscerele din partea de jos a pântecelui, zona în care postura stând pe scaun prelungită creează o congestie aproape permanentă.

– Trebuie să menţionăm în trecere că afecţiunile de prostată, care în general îi chinuie pe bărbaţi după vârsta de 50 de ani, sunt mult agravate, dacă nu chiar provocate de această congestie.

În „postura stând pe cap”, prostata se relaxează, ceea ce atrage după sine o ameliorare imediată. Organele genitale sunt de asemenea profund decongestionate.

– Viscerele ptozate (rinichi, stomac, intestine) îşi reiau locul lor de drept şi forma normală printr-o practică sistematică şi un antrenament progresiv care ne va permite să atingem duratele curative (de ordinul a de trei ori câte cinci minute, sau altfel spus, un sfert de oră pe zi în medie).

– Unul dintre principalii beneficiari din practica lui śīrṣāsana este sistemul digestiv cu glandele sale anexe, în special ficatul care suferă de pe urma congestiei aproape continue la majoritatea sedentarilor. Trebuie să reţinem că întregul sânge venos provenit din sistemul digestiv traversează ficatul. Astfel înţelegem de ce este atât de important să evităm orice congestie hepatică. Aici, de asemenea, circulaţia venoasă condiţionează circulaţia arterială şi nu invers. Drenarea sângelui venos din sistemul digestiv antrenează imediat un aflux de sânge arterial, de unde rezultă ameliorarea funcţiilor digestive.

În timpul posturii stând pe cap, ficatul beneficiază de un masaj eficient. Fiind foarte compresibil, el se aplatizează sub presiunea diafragmei în poziţia stând în picioare sau stând pe scaun. În timpul respiraţiilor profunde, mişcarea de du-te-vino a diafragmei masează ficatul. Acest masaj devine însă cu mult mai puternic şi mai eficient în timpul posturii stând pe cap, căci în timpul inspiraţiei diafragma se aplatizează şi respinge ficatul şi întreaga masă viscerală care apasă asupra lui.

– Deşi mai discret decât ficatul, splina, şi ea, de asemenea, adesea congestionată, beneficiază de acelaşi masaj. Swami Sivananda afirmă că: „Cei ce suferă de ficat sau căi biliare, vor trebui să practice śīrṣāsana la prânz şi seara.”

Efecte asupra plămânilor

– śīrṣāsana modifică radical maniera noastră de a respira. În poziţia stând pe scaun sau în picioare, plămânii sunt plasaţi la etajul superior, care devine etajul inferior în poziţia inversă. Organele abdominale realizează atunci o presiune asupra diafragmei. Aerul conţinut în plămâni în timpul eventualilor timpi de reţinere a suflului se găseşte deci sub o uşoară presiune, ceea ce deplasează în mod armonios alveolele pulmonare şi favorizează trecerea oxigenului prin membrana pulmonară, fără a jena prin asta evacuarea bioxidului de carbon, care datorită proprietăţilor sale fizice se elimină cu uşurinţă. śīrṣāsana acţionează mai ales în timpul expiraţiei, fază capitală a actului respirator. O expiraţie incompletă implică stagnarea permanentă a aerului rezidual, viciat şi toxic în plămâni, reducând prin urmare cantitatea de aer pe care este posibil să o inspirăm, căci nu se poate umple un recipient decât în măsura în care el a fost golit înainte. Din această cauză, plămânii fiinţei civilizate sunt foarte prost ventilaţi. śīrṣāsana facilitează expiraţia profundă prin presiunea organelor asupra diafragmei. Aceasta explică pentru ce yoghinii susţin că această postură conduce de la sine la prāṇāyāma, cu condiţia să respirăm totdeauna pe nas.

– Partea superioară a plămânilor este foarte bine ventilată, ceea ce imunizează împotriva tuberculozei, căci bacilul Koch moare în contact cu oxigenul din aer.

Efecte asupra creierului

– Înainte de a analiza efectele lui śīrṣāsana asupra creierului, trebuie să reţinem câteva date esenţiale. Creierul este o gigantică reţea unde miliarde de celule nervoase trăiesc şi acţionează. El este organul cel mai vascularizat al organismului, căci nevoile în sânge sunt enorme în comparaţie cu acelea ale altor organe sau ţesuturi.

Creierul este irigat zilnic în medie de 2000 litri de sânge. Capilarele sunt vasele sanguine unde circulă globulele roşii. Lungimea lor totală atinge 100.000 km. Numai un gram de ţesut muscular conţine aproximativ 8 metri de capilare. În schimb, un gram de materie cerebrală albă cuprinde 300 metri. Scoarţa cerebrală, supranumită materia cenuşie, cuprinde (într-un gram) 1000 metri.

Aceste capilare sunt elastice şi foarte sensibile la variaţiile de presiune. Destinse sau relaxate, ele lasă să treacă globulele cu cea mai mare uşurinţă; crispate sau încordate, ele se astupă.

În timpul lui śīrṣāsana, sângele ajutat de greutate afluează din abundenţă şi, sub o uşoară presiune în reţeaua vasculară cerebrală, provoacă aici o purificare profundă. śīrṣāsana cauzează deci, sau restituie, elasticitatea capilarelor. Abundenta curăţire şi ampla deschidere a capilarelor cerebrale elimină majoritatea migrenelor şi a cefaleelor, de cele mai multe ori extraordinar de repede, fără a mai fi nevoie să mai recurgem la medicamente.

– śīrṣāsana favorizează şi stimulează foarte mult funcţiile intelectului. Prin inversarea fluxurilor energetice în fiinţă, memoria se ameliorează foarte mult, iar capacitatea de concentrare creşte foarte mult. Rezistenţa la oboseală nervoasă se măreşte şi o gamă largă de stări de anxietate sau nervozitate se împrăştie destul de repede prin practica sa zilnică. Graţie ameliorării funcţionării fiziologice cerebrale, śīrṣāsana permite fiecăruia să obţină beneficii excepţionale şi să-şi amplifice resursele intelectului, aceasta atrăgând după sine importante progrese spirituale.

– Craniul conţine de asemenea şi hipofiza, o glandă mică, măsurând 1 cm şi cântărind aproximativ 6 grame, ce se află în profunzimile creierului, precum şi hipotalamusul care orchestrează acţiunea tuturor celorlalte glande endocrine, influenţând întregul organism. śīrṣāsana regularizează deci funcţiile acestora şi are o acţiune salutară asupra glandei tiroide care reglează în special metabolismul şi contribuie din plin la menţinerea tinereţii organismului. Se ştie că ablaţia tiroidei are ca efect o îmbătrânire precoce şi o moarte prematură. În cazurile de alterări patologice ale tiroidei, se ajunge la cretinism. De asemenea, śīrṣāsana ne ajută foarte mult să ne regăsim sau să ne păstrăm greutatea normală.

Efecte asupra organelor de simţ

Vederea

– śīrṣāsana are asupra organelor de simţ efecte surprinzătoare. Vederea se ameliorează foarte mult, aceasta mai ales pentru că aparatul ocular – aici fiind cuprinşi şi centrii cerebrali ai vederii precum şi retina în special, care sunt mari consumatori de oxigen – beneficiază de un important aflux suplimentar de sânge arterial. Pentru a ne convinge de eficacitatea lui śīrṣāsana, înainte de a aborda postura, putem recurge la un ziar plasat chiar la 2 metri de noi, unde vom căuta să citim caracterele. Practicăm apoi śīrṣāsana şi la revenire ne relaxăm la sol un minut şi privim din nou ziarul de la aceeaşi distanţă. Vom constata astfel că imaginea este mult mai clară.

Auzul

– Auzul, de asemenea este susceptibil să se amelioreze datorită lui śīrṣāsana.

Creierul mic

– Creierul mic este un organ de mărimea unei portocale, situat la baza creierului. El este legat de toţi centrii motori voluntari şi rolul său constă în a coordona mişcările. În cazul unei fiinţe private de creierul mic, deşi rămâne în viaţă şi e conştientă, ea devine totuşi neîndemânatică, mişcările sale fiind stângace şi prost coordonate. Ea are dificultăţi în a-şi păstra echilibrul. Creierul mic este direct implicat în execuţia mişcărilor, în echilibru. Practica lui śīrṣāsana va crea un aflux suplimentar de sânge în creierul mic, fapt ce are ca urmare o amplificare a simţului echilibrului, o mai bună coordonare a mişcărilor, siguranţă şi graţie în orice gest.

Efecte estetice

– Ameliorând statica coloanei vertebrale, śīrṣāsana ne permite să avem o atitudine dreaptă şi o alură în mod natural suplă, graţioasă. Irigând din abundenţă faţa cu sânge arterial, epiderma va fi extraordinar de bine hrănită, chiar mult mai bine decât cu orice cremă anti-rid. Ridurile se nasc mai întâi pe frunte şi la colţul ochilor, aproape de tâmple (laba gâştii) pentru că aceste zone sunt foarte slab irigate. Graţie efectului salutar al lui śīrṣāsana, a stocării unei cantităţi suplimentare de energie în zona craniană, pielea reîntinereşte şi este regenerată. Ridurile născânde se şterg, tenul se împrospătează, ochii devin strălucitori şi magnetici, întreaga fiinţă reflectă sănătate.

– În ceea ce priveşte părul, tradiţia milenară yoghină afirmă că această āsana poate să îl facă să crească, asigurând o foarte bună irigare a zonei de pe care părul a dispărut, ea fiind indispensabilă oricărui tratament al calviţiei. Un om cu părul pe cale de albire va vedea că firele i se recolorează din nou după un an de practică asiduă. Este însă important de reţinut că pentru a obţine această regenerare trebuie să se practice śīrṣāsana cel puţin o jumătate de oră pe zi, care se va repartiza eventual în două sau trei faze.

– śīrṣāsana ajută de asemenea extraordinar de mult să se învingă insomnia şi favorizează circulaţia sanguină în picioare. După ce am abordat postura timp de câteva minute, la revenirea la poziţia normală constatăm că picioarele au o tentă roz şi se reîncălzesc.

CONTRAINDICAŢII

Contraindicaţiile la „postura stând pe cap” sunt surprinzător de puţin numeroase faţă de ceea ce s-ar putea crede la prima vedere. Este demn de reţinut, şi experienţa o probează întotdeauna, că acele cazuri de interdicţie formală sunt rare.

śīrṣāsana este cu uşurinţă accesibilă la 90% dintre cei care practică YOGA. Chiar şi cei de peste 60 de ani o pot realiza cu uşurinţă dacă o abordează cu măsură şi bun simţ.

– Dacă arterele şi vasele creierului sunt sclerozate, trebuie să ne abţinem să practicăm această postură.

– La fel stau lucrurile şi în cazurile de anevrism, de hipertensiune accentuată sau boli grave ale inimii.

– Persoanele care fumează foarte mult, care consumă din abundenţă sare şi carne, riscă, prin practica acestei posturi să se expună la anevrism (dilatare patologică, localizată pe o anumită porţiune a peretelui unei artere). Cei care, din anumite motive, nu pot respecta o dietă simplă şi cumpătată zilnic, sunt sfătuiţi să nu practice acest exerciţiu mai mult de 10 minute pe zi. La aceste persoane impure se pot sparge cu uşurinţă vase de sânge dacă se stă prea mult timp în śīrṣāsana, sau poate apare fenomenul de embolie (astuparea unui vas de sânge cu o substanţă străină, care poate fi un cheag de sânge, o bulă de grăsime sau de aer).

– În cazurile de hipertiroidie se remarcă o stare de încordare suplimentară a întregului corp al persoanei bolnave.

– Copiii până la 14 ani nu vor trebui să practice această postură deoarece la ei oasele gâtului nu sunt pe deplin dezvoltate. După perioada de pubertate însă, nu mai este absolut nici un pericol şi este chiar indicat să fie făcută pentru a ajuta la dezvoltarea completă şi armonioasă a sistemului endocrin.

– În timpul ciclului femeile nu vor trebui să practice această ASANA decât în a doua zi, iar gravidele nu vor mai practica după a treia lună de sarcină. În general, în timpul stărilor infecţioase care au ca focar zona capului, nu este indicat să practicăm śīrṣāsana.

– Unele persoane încep să practice haotic această ASANA, imediat după ce au citit despre ea într-o carte. Acest lucru este foarte periculos, deoarece śīrṣāsana realizată incorect poate genera multe boli. Albirea prematură a părului, căderea părului, anumite probleme cu ochii, unele afecţiuni mentale sau psihice, dislocări ale buricului etc. pot apare în anumite cazuri foarte rare, prin practicarea incorectă a acesteia. Aceste dezechilibre, rezultate dintr-o exersare incorectă a acestei asana, pot fi evitate şi eliminate cu uşurinţă prin practicarea ei corectă.

-Chiar în cazurile în care nu ştim că avem unele afecţiuni care ne interzic efectiv śīrṣāsana, pericolul este minim, căci există elemente avertizoare suficient de elocvente care îl atenţionează pe un asemenea practicant. Dacă, de exemplu, postura stând pe cap provoacă imediat o violentă migrenă care se agravează la fiecare nouă tentativă, trebuie să renunţăm la această postură, cel puţin temporar.

– Vâjîituri, bâzâit în urechi sau ţiuituri care se intensifică la fiecare execuţie, trebuie să ne predispună la prudenţă. Dacă un ţiuit sau bâzâit se produce la primele încercări, atenuându-se însă pe zi ce trece, acesta este un fenomen normal.

– Hipotensiunea este o contraindicaţie atunci când tensiunea arterială coboară sub 9 (maxima).

– Uşoare ameţeli pot adesea să survină, mai ales când greşim şi ne ridicăm imediat după această postură. Este absolut necesar să rămânem cu capul la sol cel puţin un minut şi jumătate, pentru a lăsa să se normalizeze circulaţia sanguină în întregul corp.

– Persoanele ameninţate cu dezlipirea retinei nu vor practica această postură. Acelaşi lucru e valabil în afecţiunile grave ale ochilor, în formă cronică, precum conjunctivită, glaucom. Din contră, miopia, presbitismul sau astigmatismul, care sunt legate de simple deformări ale ochilor, temporare sau nu, nu intră în această categorie. Aici, din contră, śīrṣāsana le poate fi foarte favorabilă, având efecte curative.

– Cei care au otite în formă gravă sau alte afecţiuni inflamatorii ale urechii nu o vor practica. Chiar şi după vindecare vom căuta ca cel puţin o lună de zile să nu practicăm, reintrând apoi în normal.

EXEMPLIFICARE