Alături de Siddhāsana, Padmāsana este postura ce creează cea mai bună pregătire pentru experienţele meditative superioare. De aceea, ea este foarte mult apreciată de yoghinii care practică yoga pentru transformarea spirituală. Ea conferă atingerea unui nivel înalt de conştiinţă, trezeşte intens aspiraţia către desăvârşire, detaşarea faţă de ceea ce este efemer şi deschide calea către spiritualitatea pură.
Semnificaţia numelui posturii
În limba sanscrită, padma înseamnă lotus şi prin urmare padmāsana semnifică postura lotusului. În unele texte este numită Kamalāsana (kamala este şi o specie de lotus de culoare roz). Este una dintre posturile emblematice pentru yoga, mai ales pentru că majoritatea sculpturilor străvechi înfăţişează yoghini în această postură. De asemenea, Buddha este reprezentat cel mai des în Padmāsana, iar în Zen ea reprezintă postura fundamentală pentru practica zazenului.
Modul de realizare a āsana-ei
Poziţia de pornire este la sol aşezat pe fese, cu picioarele în faţă. Postura se realizează alternativ. Pentru că solicită destul de intens articulaţiile picioarelor este bine să fie precedată de câteva mişcări de încălzire a articulaţiilor. Aceste mişcări se pot constitui şi într-o pregătire pentru cei care nu pot încă să realizeze postura completă. Exersate în fiecare zi aceste mişcări vor conduce la elasticizarea gradată a încheieturilor permiţând mai întâi realizarea lui Ardha Padmāsana (jumătate Padmāsana) şi apoi a lui Padmāsana.
Exerciţiile de elasticizare
Se îndoaie mai întâi piciorul stâng şi se prinde încheietura acestuia pe dedesubt cu mâna dreaptă astfel încât palma să cuprindă maleola exterioară. Mâna stângă va presa uşor genunchiul stâng. Veţi realiza astfel o mişcare repetată de tragere în sus cu mâna dreaptă a gleznei piciorului stâng şi de împingere în jos a genunchiului acestuia.
Mişcarea este uşoară având grijă să nu forţaţi articulaţiile piciorului stâng. Rotirea piciorului trebuie să se producă din articulaţia şoldului, articulaţia genunchiului fiind cât mai mult protejată. După mai multe astfel de mişcări, întindeţi piciorul în faţă, relaxaţi-vă câteva momente şi treceţi la piciorul drept realizând acelaşi tip de mişcare.
Modul de realizare al lui Ardha Padmāsana
Pentru că postura lotusului este ceva mai dificil de realizat la început, există posibilitatea realizării posturii “pe jumătate”. Aceasta oferă majoritatea efectelor lui Padmāsana, ceva mai atenuate şi constituie totodată o pregătire pentru realizarea în cele din urmă a posturii complete.
Execuţia pe partea stângă
Îndoiţi piciorul drept şi aşezaţi-l sub coapsa stângă. Îndoiţi apoi piciorul stâng şi aşezaţi-l pe coapsa dreaptă.
Mâinile sunt aşezate pe genunchi în jñāna mudra (gestul cunoaşterii), iar spatele este menţinut drept. Pentru a uşura execuţia acestei posturi se poate aşeza sub fese o mică pernă care vă va ajuta să menţineţi spatele drept, iar greutatea va fi distribuită uniform pe genunchi şi fese.
Execuţia pe partea dreaptă
Se aşează piciorul stâng sub coapsa dreaptă şi piciorul drept peste coapsa stângă.
Mâinile sunt aşezate pe genunchi în jñāna mudra, iar spatele este menţinut în continuare drept.
Concentrare şi conştientizare
Veţi percepe dinamizarea polară a centrului subtil energetic ājñā cakra, aspectul receptiv când piciorul stâng este deasupra şi aspectul solar când piciorul drept este deasupra.
Realizarea lui Padmāsana
Execuţia pe partea stângă
Veţi îndoi piciorul drept şi ajutându-vă de mâini îl veţi plasa pe coapsa stângă, cu talpa în sus, cât mai aproape de încheietura bazinului. Veţi îndoi apoi piciorul stâng şi tot cu ajutorul mâinilor îl veţi aşeza peste coapsa dreaptă, cu talpa în sus şi cât mai aproape de încheietura bazinului. Spatele va fi menţinut drept.
Este bine dacă puteţi menţine ambii genunchi pe sol, pentru aceasta putându-se folosi o pernă plasată sub şezut. Palmele sunt aşezate pe genunchi cu faţa în sus în jñāna mudra. Pentru aceasta degetul arătător şi cel mare sunt unite realizând aproximativ un cerc în timp ce degetele celelalte rămân întinse. Se poate aşeza o pernă sub fese pentru a menţine mai comod postura şi pentru a distribui uniform greutatea între fese şi genunchi.
Concentrare şi conştientizare la execuţia pe partea stângă
Cuprindeţi cu atenţia deschisă toate transformările care apar. Remarcaţi trezirea energiilor lui ājñā cakra în aspectul lor receptiv.
Execuţia pe partea dreaptă
Se va realiza la fel ca în cazul aspectului receptiv, însă inversând picioarele. Astfel mai întâi piciorul stâng este îndoit şi plasat pe coapsa dreaptă după care piciorul drept este aşezat deasupra celui stâng.
Mâinile vor fi aşezate în jñāna mudra, iar spatele va fi menţinut drept.
Concentrare şi conştientizare la execuţia pe partea dreaptă
Menţineţi atenţia deschisă spre a percepe toate transformările care apar. Remarcaţi trezirea energiilor lui ājñā cakra în aspectul lor emisiv.
Rămâneţi atenţi faţă de orice senzaţie sau impresie care apare în corp, păstrând în acelaşi timp conştiinţa martor.
În final veţi sesiza echilibrarea energiilor plus – minus la nivelul centrului subtil ājñā cakra, armonizarea planului mental, elevarea conştiinţei.
Execuţia lui Padmāsana clarifică şi linişteşte mintea, făcând-o aptă de a crea premisele transcenderii sale. Totodată îmbunătăţeşte memoria, capacitatea de concentrare, trezeşte disponibilităţile telepatice.
Efectele realizării Posturii lotusului
Toate tratatele yoghine care conţin descrieri ale unor posturi, includ Padmāsana printre cele mai importante dintre āsana-e. Ea este indicată atât în cazul tehnicilor de prāṇayama, deoarece oferă o bază stabilă şi fermă, cât şi pentru tehnicile meditative. Brahmachari susţine că numai yoghinul care poate realiza Padmāsana timp de minim 15 minute este pregătit pentru realizarea tehnicilor de Prāṇayama.
Iată ce spune Gheraṇḍa Saṁhitā (capitolul referitor la prāṇayama, sutra 38, în traducerea lui Jean Papin):
“Aşezat în postura lotusului, padmāsana, după ce a realizat adorarea Maestrului Suprem (Dumnezeu) aşa cum a fost învăţat de maestrul său, yoghinul va trece la purificarea nāḍi-urilor pentru a obţine succesul în prāṇayama.”
Tot Gheraṇḍa Saṁhitā (sutra 8 din capitolul destinat āsana-elor în traducerea lui Jean Papin) susţine că practica lui Padmāsana face să dispară definitiv orice boală, lucru pe care îl susţine şi Haṭha Yoga Pradīpikā în sutrele 44-47 unde este descrisă Padmāsana, şi de asemenea tratatul Śiva Saṁhitā în sutra 88.
În Haṭha Yoga Pradīpikā (în traducerea lui Elsy Becherer) se spune:
„(48) Realizând postura lotusului, cu mâinile una deasupra celeilalte (Dhyāni mudra) şi cu bărbia presată ferm în piept, meditează asupra lui Brahman şi împinge din nou şi din nou apāna vāyu în sus şi prāṇa vāyu în jos. Astfel cu ajutorul lui kuṇḍalinī vei atinge cea mai înaltă cunoaştere. (O descriere similară se află şi în Dhyāna Bhindu Upaniṣad sutra 69)
(49) Când yoghinul rămâne în padmāsana şi îşi reţine suflul în nāḍi-uri, el va atinge eliberarea; nu există nici o îndoială.”
În Śiva Saṁhitā, Padmāsana este menţionată în mai multe locuri ca fiind postura în care se practică prāṇayama şi meditaţia. Tot în Śiva Saṁhitā se menţionează unele siddhi-uri (puteri paranormale) care sunt obţinute dacă este realizată padmāsana. (Acest aspect este menţionat şi în Yoga Tattva Upaniṣad, referitor la levitaţie, această postură putând fi menţinută chiar şi când corpul se ridică de la sol).
Datorită poziţiei stabile pe care o oferă, precum şi stării de conştiinţă superioară pe care o trezeşte, padmāsana este cea mai indicată postură pentru practicarea tehnicilor de meditaţie şi de respiraţie.
Yoghinul Brahmachari arată că Padmāsana elimină constipaţia, indigestia şi flatulenţa şi îmbunătăţeşte digestia. El o consideră o āsana foarte bună pentru femei datorită efectelor benefice asupra uterului.
- Van Lysbeth spune următoarele lucruri referitor la efectele realizării lui Padmāsana:
Deoarece sângele este făcut să circule în abundenţă în regiunea lombară şi abdomen, spatele şi organele abdominale vor fi considerabil tonificate. Comprimarea simetrică a zonei coapselor antrenează o încetinire binefăcătoare a circulaţiei sanguine în picioare. În special, prin practica lui Padmāsana va fi stopată circulaţia sângelui arterial prin artera femurala, către muşchii coapselor, gambei şi piciorului (muşchi care sunt printre cei mai puternici din corpul uman). După ce Padmāsana a fost practicată o durată ceva mai lungă, putem observa o culoare uşor violacee în zona coapselor, ceea ce indică faptul că sângele stagnează aici şi devine din ce în ce mai puţin oxigenat. Totuşi, această situaţie nu prezintă niciun inconvenient deoarece, în ciuda blocării, circulaţia sanguină în picioare rămâne totuşi suficientă pentru a asigura hrănirea nestingherită cu oxigen a musculaturii, mai ales dacă avem în vedere că acest consum este foarte redus, deoarece muşchii în această perioadă nu fac niciun efort.
Experienţa arată că, chiar şi când este executată foarte mult timp, postura lotusului nu creează neplăceri picioarelor, care să indice cumva o hipo-oxigenare pronunţată. Padmāsana nu agravează niciodată varicele şi nici nu poate fi cauza lor, deoarece, deşi circulaţia sanguină este oarecum încetinită, totuşi tensiunea sanguină nu creşte şi venele nu se pot mări mai mult decât de obicei.
Inima va împinge sângele arterial destinat picioarelor prin aorta abdominală şi aceasta are un efect foarte favorabil asupra abdomenului. Aşa cum un baraj care împiedică circulaţia apei printr-un braţ al unui fluviu va determina o creştere a debitului de apă prin celelalte braţe, tot astfel, blocajul ce apare în zona coapselor întoarce o parte din sângele destinat picioarelor către abdomen orientându-l în special către organele din partea inferioară a abdomenului. Organele ce vor beneficia de acest aflux suplimentar de sânge arterial, fiind gradat reglate, sunt: organele genitale şi sistemul de excreţie (sistemul urinar, rinichii, suprarenalele şi colonul).
Iyengar indică Padmāsana ca fiind o postură favorabilă trezirii lui kuṇḍalinī śakti. El sugerează că această postură face ca mintea să fie atentă şi alertă. De asemenea Padmāsana este folositoare pentru coloana vertebrală şi organele abdominale.
Padmāsana reprezintă postura de plecare pentru o întreagă serie de tehnici yoghine, adăugând acestora efectele sale benefice.