Modul GI18 – Prasarita Padatanasana – Postura piciorelor întinse și depărtate

Această āsana acţionează asupra celui mai înalt centru subtil din fiinţă, Sahasrāra. Ea conferă astfel trezirea aspiraţiei spirituale, deschiderea către planul divin.

ETIMOLOGIE

Prāsarita Padatanāsana este denumită şi Prasārita Padottanāsana. Prasārita înseamnă “depărtat, deschis”, pada înseamna picior, ot înseamnă intens, iar tan înseamnă întins. Prin urmare, Prasārita Padatanāsana înseamnă “Postura aplecării în faţă cu picioarele întinse şi depărtate”.

TEHNICA DE EXECUŢIE

Prasārita Padatanāsana combină avantajele unei posturi de flexie înainte cu acelea ale unei posturi inversate datorită sprijinului care se realizează pe frunte.

Poziţia de pornire este în picioare cu tălpile depărtate cât mai mult între ele şi paralele. Este important să depărtăm cât mai mult picioarele între ele astfel încât să ne fie apoi mai uşor să ajungem cu capul la sol.

Ne aplecăm în faţă urmărind să aşezăm la sol fruntea cât mai aproape de linia imaginară care uneşte cele două tălpi. Pentru a sprijini capul să nu alunece în faţă şi pentru a prelua o parte din greutatea corpului, vom realiza cu mâinile un triunghi echilateral plasând fruntea pe sol în căuşul format de mâinile prinse brăţară. Astfel fruntea şi cele două coate vor închipui vârfurile unui triunghi echilateral. Pentru realizarea acestui triunghi vom plasa zona dintre arătător şi degetul mare pe braţul mâinii opuse (în aşa numita poziţie a “braţelor încrucişate”).

Aşezăm apoi coatele la sol şi deplasăm doar antebraţele pentru a uni mâinile în brăţară. Este important să aşezăm la sol zona de graniţă dintre frunte şi păr.

Pe timpul realizării acestei posturi, talpile sunt în întregime pe sol şi va trebui să avem grijă să nu ne alunece, de aceea este bine să facem postura pe pământul gol sau pe o podea care să nu fie alunecoasă astfel încât să nu fie nevoie de un efort suplimentar pentru a păstra picioarele depărtate la o distanţă confortabilă.

Revenirea se face lent, gradat pentru a permite revenirea la normal a sângelui acumulat în zona capului şi a toracelui fără presiuni suplimentare. În special persoanele care suferă de hipertensiune sau care au avut accidente cerebrale vor trebui să fie foarte atente pentru a reveni uşor din postură.

CONCENTRARE

Percepeţi în timpul realizării acestei posturi fluxurile de energie telurică polare (emisiv, solar prin piciorul drept – receptiv, lunar prin piciorul stâng) ascensionând prin picioare, unirea lor în zona pelviană şi deplasarea pe coloană, prin Suṣumṇā nāḍī, până la nivelul lui Sahasrāra. Sesizaţi declanşarea procesului de sublimare a energiilor lăuntrice către nivelurile superioare ale fiinţei.

CONŞTIENTIZARE

La revenire conştientizaţi acumularea energiilor în zona capului, dinamizarea lui Sahasrāra, starea de elevare a conştiinţei şi de aspiraţie spirituală.

 ERORI CARE TREBUIESC EVITATE

– aşezarea capului pe creştet (şi nu pe zona dintre frunte şi păr)

– picioarele să nu fie suficient de mult depărtate

– tălpile să nu fie în întregime pe sol.

EFECTELE ŞI BENEFICIILE ACESTEI POSTURI

Această poziţie, relativ uşor accesibilă, combină efectele posturilor de flexie înainte cu acelea ale posturilor inversate. Ea este în special indicată ca postură pregătitoare pentru Shirshāsana (postura stând pe cap) şi mai ales acelora care au dificultăţi în ceea ce priveşte dinamizarea planului mental.

Are efecte deosebite asupra coloanei vertebrale, îi redă elasticitatea şi întinde ligamentele redându-le flexibilitatea.

Muşchii picioarelor sunt solicitaţi şi menţinuţi într-o formă bună prin practica acestei posturi. Centura abdominală este de asemenea tonificată.

Circulaţia intracerebrală este mult activată şi în general circulaţia sanguină este accelerată în întregul corp. Ficatul şi stomacul vor beneficia din plin de acest lucru.

Această āsana favorizează buna funcţionare a tubului digestiv şi elimină stagnările de sânge în organele abdominale. Ştim că în cazurile sedentarilor stazele de sânge venos din viscere diminuează vitalitatea generală a organismului. Graţie acestei tehnici sângele este reciclat, fiind dirijat către inimă şi plămâni pentru a fi purificat acolo.

Ganglionii simpatici de lângă coloana vertebrală sunt stimulaţi. Nervul sciatic beneficiază foarte mult în urma practicii acestei posturi, prevenindu-se astfel crizele de sciatică. Dacă însă vă aflaţi într-o perioadă de criză, nu realizaţi āsana.

CONTRAINDICAŢII

Postura nu prezintă contraindicaţii decât în cazul descris mai sus (faza de criză în afecţiunile sciatice). Totuşi ea trebuie abordată cu prudenţă şi de către hipertensivi şi de către aceia care suferă de anumite afecţiuni acute în zona capului.

EXEMPLIFICARE