Această āsana este celebră şi foarte mult practicată în sudul Indiei. Este bine ca şedinţa zilnică de āsana-e să fie completată cu ea şi pentru că, în afara efectelor specifice pe care le oferă, Koṇāsana ajută la amplificarea efectelor benefice ale lui Paśchimottanāsana (Postura Cleștelui).
Semnificaţia numelui posturii
Postura mai este cunoscută şi ca Parśvottanāsana. Numele provine din parśva, care înseamnă “lateral”, şi tan care înseamnă “a alungi”, “a întinde” (apare şi în cuvântul Paśchimottanāsana). În nordul Indiei această postură se numeşte Koṇāsana, Postura Unghiului, de la koṇa, care înseamnă “unghi”.
Koṇāsana trezeşte iubirea plină de forţă, stabilă, fidelă.
Modul de realizare a āsana-ei
Iată cum descrie yoghinul A. Van Lysebeth, discipol al lui Sivananda, această postură:
Începeţi din picioare, cu tălpile depărtate la 60-80 cm.
Execuţia pe partea stângă
Duceţi mâinile la spate şi lipiţi ferm palmele între ele. Plasaţi mâinile între omoplaţi, pe coloana vertebrală, în dreptul lui anāhata, cu degetele orientate către în sus. Dacă deocamdată nu reuşiţi aceasta din cauza rigidităţii articulaţiilor umerilor, puteţi, pentru început, să vă încrucişaţi pur şi simplu mâinile la spate. Se adoptă această poziţie a mâinilor, care îndreaptă spatele, dar limitează capacitatea de flexie a zonei dorsale, deoarece în acest caz se urmăreşte ca flexia să se realizeze în zona lombară. Rotiţi trunchiul şi piciorul stâng cu 90° spre stânga. Inspiraţi profund.
Păstrând spatele cât mai drept şi privirea orientată în faţă, aplecaţi lent trunchiul către în faţă. Mişcarea trebuie să pornească din zona sacrală. Astfel, curbura se va transmite progresiv de jos în sus, şi nu invers. Apropiaţi bărbia cât mai mult de picior şi urmăriţi să o plasaţi pe rotula genunchiului stâng. În timpul execuţiei acestei mişcări de coborâre se realizează o singură expiraţie, lentă şi profundă.
Când bărbia a atins punctul cel mai de jos posibil, rămâneţi nemişcaţi şi respiraţi profund, punând accentul pe expiraţie, care se realizează cu ajutorul contracţiei musculaturii abdominale. Inspiraţia şi expiraţia se vor realiza de preferinţă închizând parţial glota. În această perioadă de imobilitate, urmăriţi să împingeţi bărbia (nu nasul) cât mai jos sub genunchi, pentru a mări întinderea coloanei, scopul acestei āsana fiind acela de a întinde spatele, nu de a-l curba. Aplecarea în faţă are rolul de a accentua întinderea spatelui şi a spaţiilor intercostale. Picioarele vor fi menţinute întinse.
Revenirea la poziţia iniţială se realizează în sens invers faţă de adoptarea posturii, adică redresând coloana de sus în jos şi corelând inspiraţia cu mişcarea de ridicare.
Concentrare şi conştientizare
În timpul executării posturii, ne concentrăm asupra întinderii coloanei vertebrale. Mentalul trebuie să urmărească derularea lentă şi progresivă a coloanei, vertebră cu vertebră, pornind din zona sacrum-ului. Focalizaţi-vă, de asemenea, atenţia şi asupra zonei abdominale. Sesizaţi preluarea energiilor telurice prin picioare şi acumularea lor la nivelul lui mūlādhāra cakra, vitalitate mult mărită. Percepeţi trezirea lui mūlādhāra cakra, în aspectul său de recepţie. Simultan sesizaţi dinamizarea lui anāhata cakra, trezirea disponibilităţilor afective, armonizarea planului afectiv cu planul vital.
Execuţia pe partea dreaptă
Se realizează similar cu execuţia pe partea stângă, cu menţiunea că, de această dată, se rotesc trunchiul şi piciorul drept cu 90° spre dreapta.
Concentrare şi conştientizare
Spre deosebire de execuţia pe partea stângă, percepeţi trezirea lui mūlādhāra cakra, în aspectul său de emisie. Simultan sesizaţi dinamizarea lui anāhata cakra.
Alte indicaţii pentru realizarea corectă a posturii
Se vor evita următoarele erori:
– Să nu plasaţi mâinile corect sau să le aşezaţi prea jos. La început se poate accepta această situaţie, dar în timp trebuie eliminată.
– Să nu începeţi derularea coloanei din partea de jos a spatelui.
– Să uitaţi de sincronizarea mişcării cu respiraţia.
Situaţii în care nu este recomandată practicarea lui Koṇāsana
Este contraindicată în cazuri de hipertensiune, dizenterie, hernie abdominală.
Efectele realizării Posturii Unghiului
Generalităţi
Această āsana are toate efectele lui Paśchimottanāsana, la care se adaugă întinderea spaţiilor intercostale şi acţiunea benefică asupra articulaţiei coxo-femurale. Întinderea muşchilor picioarelor ajută la execuţia lui Paśchimottanāsana.
Musculatura
Această postură întinde musculatura intercostală şi cea abdominală.
Articulaţiile
Koṇāsana acţionează benefic asupra articulaţiei scapulare (a umerilor), dar efectele cele mai importante sunt mai ales la nivelul articulaţiei coxofemurale, care este astfel elasticizată. Se produce, totodată, şi energizarea picioarelor şi a articulaţiilor genunchilor.
Coloana vertebrală
În timpul mişcării de întindere se acţionează mai ales asupra bazei coloanei vertebrale, ceea ce are un efect stimulator asupra rădăcinilor nervoase care pornesc de la acest nivel. Această āsana are efecte benefice în cazurile de sciatică, nervul sciatic fiind degajat alternativ de mişcarea laterală a vertebrelor. În timpul elongaţiei muşchilor de la picioare se acţionează totodată şi asupra nervului sciatic. Koṇāsana corectează lordozele şi acţionează asupra clasicei curburi compensatorii dorsale, atât de frecventă în cazul celor care suferă de lordoză. Ea redresează spatele curbat şi conferă umerilor o poziţie corectă.
Viscerele
În timpul etapei statice, dacă respectăm prescripţiile referitoare la expiraţia foarte profundă, realizată cu contracţia musculaturii abdominale, se produce un masaj profund al întregii zone abdominale. Toate organele din zona abdominală sunt puternic energizate.
Cutia toracică
Această āsana măreşte cutia toracică şi readuce coastele într-un unghi corect faţă de coloana vertebrală. Ea constituie un excelent exerciţiu pregătitor pentru prāṇāyāma (controlul suflului), deoarece redă mobilitatea coastelor.
EXEMPLIFICARE
MentorYoga 