Vajrāsana este o adevărată bijuterie preţioasă între āsana-e. Ea nu ar trebui să lipsească din practica zilnică a fiecărui om. Conferă o stare meditativă şi favorizează introspecţia la nivelul Sinelui. Este considerată foarte valoroasă pentru realizarea cu succes a tehnicilor de pranayama şi meditaţie.
Această āsana este frumoasă prin ea însăşi. Trupul este drept şi energiile subtile circulă în el astfel încât yoghinul este chemat spre înălţimile spiritualităţii. Forţa interioară trezită de Vajrāsana este foarte puternică aşa cum este în natură forţa fulgerului. Mintea practicantului devine pură şi neclintită amintind de un diamant, iar inima sa este adânc cucerită de iubire. Conflictele dinte minte şi inimă dispar. Nu mai există graniţe între aceste două planuri ale fiinţei noastre. Inima gândeşte duios şi mintea iubeşte cu forţă.
ETIMOLOGIE
În limba sanscrită, VAJRA înseamnă “fulger”. Arma zeului vedic Indra este fulgerul şi aşadar este un simbol al celei mai înalte puteri divine. Al doilea sens al lui VAJRA este “diamant”, bijuterie preţioasă prin strălucirea, duritatea şi claritatea ei.
Prezentare generală a āsana-ei făcută de marele yoghin A. Van Lysebeth, în conformitate cu textele yoghine tradiţionale
Această āsana, deşi foarte simplă pentru unii, are grade de dificultate considerabile pentru alţii. Deşi pentru unii va fi uşor de abordat, pentru alţii va părea la început inconfortabilă. Senzaţiile neplăcute sunt legate mai ales de genunchi şi de pulpe. Datorită faptului că am fost forţaţi, cel mai adesea, să stăm pe scaun, ligamentele noastre au devenit rigide şi s-au micşorat. Tocmai din această cauză, ele ne fac să suferim, mai ales la început. După 2-3 săptămâni de practică consecventă, vom ajunge să executăm această postură fără aceste inconveniente, iar după 2 luni ne vom simţi chiar foarte bine, percepând dinamizarea simultană a centrilor de forţă pe care această postură îi dinamizează.
Pentru a evita senzaţiile dureroase, este preferabil să exersăm gradat, păstrându-ne totdeauna în limite rezonabile, menţinând postura la graniţa plăcutului suportabil, fără a aluneca deloc în suferinţă. În faza de început, când vom practica această āsana, durerile pot fi reduse aşezând un prosop împăturit pe sol, chiar sub călcâie şi glezne. După un oarecare interval de timp, atunci când ligamentele vor fi elasticizate, ne vom dispensa de prosopul îndoit.
Printre altele, aceasta āsana are menirea de a înlocui “postura Lotusului” (Padmāsana) sau “postura perfectă” (Siddhāsana) dacă aceste atitudini nu sunt (sau nu sunt încă) complet stăpânite şi suficient de confortabile pentru yoghinul începător.
Vajrāsana va folosi deci la aceleaşi scopuri ca şi cele două posturi (Padmāsana şi Siddhāsana) menţionate mai sus, fiind de un real folos, mai ales în exerciţiile yoghine de concentrare (dhāraṇā), meditaţie (dhyāna), ritmare a suflului respirator (prāṇāyāma). Totuşi, propriile sale efecte specifice nu sunt deloc neglijabile.
Acest preambul poate să li se pară unora foarte pesimist. Tocmai de aceea, este necesar să menţionăm că nu este deloc exclus ca această postură să fie accesibilă şi agreabilă încă de la prima încercare, fiind cu putinţă să o executaţi dintr-o dată în forma sa tradiţională. În această direcţie este necesar să menţionăm că femeile sunt adesea favorizate pentru această postură, datorită faptului că ligamentele lor au în general o mai mare lipsă de rezistenţă decât acelea ale bărbaţilor.
TEHNICA DE EXECUŢIE
Poziţia de pornire este stând în genunchi. Călcâiele se îndepărtează între ele şi se lasă câţiva centimetri între degetele mari de la picioare.
Se formează în acest fel o adâncitură foarte potrivită în care aşezăm bazinul.
Palmele le aşezăm pe joncţiunea dintre bazin şi coapse. Degetul mare se orientează spre exteriorul coapsei, iar celelalte degete spre interior. Degetele arătător şi mare cuprind astfel o parte a coapsei.
Coloana vertebrală se menţine dreaptă, capul în prelungirea ei. Relaxăm toţi muşchii care nu ne ajută la menţinerea posturii.
CONCENTRAREA
Ne concentrăm să percepem activarea simultană a centrilor subtili Anāhata Chakra şi Ājñā Cakra. Simţim armonizarea planului afectiv cu cel mental din fiinţa noastră. Stare de afectivitate pură, limpezime şi forţă mentală. Percepem energizarea deosebită a întregului corp, fermitate, puritate.
ERORI CARE TREBUIESC EVITATE
– Bazinul să se aşeze pe călcâie ;
– Să nu se menţină dreaptă coloana vertebrală;
– Degetele mari de la picioare să se atingă între ele.
EFECTELE ŞI BENEFICIILE ACESTEI POSTURI
Iată care sunt efectele acestei āsana aşa cum sunt menţionate de yoghinul A. Van Lysebeth:
-În această postură, comprimarea muşchilor gambelor frânează considerabil circulaţia sanguină în această zonă. Prin urmare, sângele pe care inima îl destina în mod normal membrelor inferioare este în bună parte deviat către organele abdominale. De aici rezultă influenţa considerabilă a āsana-ei asupra tubului digestiv.
– Celebrul yoghin Sivananda recomandă această postură celor cu dispepsie, celor cu afecţiuni hepatice şi în general tuturor celor care suferă de atonia tubului digestiv sau de glandele sale anexe.
– Vajrāsana reechilibrează statica vertebrală. Ea uşurează şi regenerează zona lombară a spatelui.
– Ea este foarte utilă sedentarilor şi tuturor persoanelor pe care meseria le obligă să rămână mult timp în picioare (coafeze, vânzătoare, dentişti, etc.).
– La femeie, poziţia specifică a bazinului, a regiunii lombare şi sacrale, ca şi activarea circulaţiei în zona inferioară a pântecului contribuie la eliminarea anumitor tulburări caracteristice ciclului menstrual sau ale menopauzei.
– La bărbat, irigarea sporită a gonadelor normalizează producerea de hormoni masculini, menţinând constantă o activitate sexuală normală – fără supraexcitări tensionante, dar şi fără o diminuare caracteristică impotenţei.
– Vajrāsana vindecă de asemenea durerile reumatismale la genunchi şi gută; este de asemenea indicată în cazurile de platfus. Datorită întinderii gleznelor şi labelor picioarelor, se realizează curbura necesară, care este folositoare pentru eliminarea durerilor de călcâie.
– Cei care stau în această postură un interval suficient de lung vor avea o atitudine fermă şi o coloană dreaptă.
– Meru Daṇḍa (axul vital al fiinţei – coloana vertebrală) devine fermă şi puternică.
– Această āsana seamănă într-o oarecare măsură cu postura Nimaz în care musulmanii se roagă. Nervii şi muşchii picioarelor şi ai coapselor sunt întăriţi. Mialgia (durerea musculară a picioarelor şi a coapselor) dispare.
– Sciatica este gradat eliminată.
– Stomacul va lucra cu o forţă sporită. Atunci când este practicată la un oarecare interval scurt de masa principală şi însoţită de respiraţii profunde, Vajrāsana asigură o digestie excelentă şi foarte uşoară. Totuşi, e important să avem în vedere că, în cazul celor cu dispepsie, aceasta nu îi va scuti deloc să se îngrijească de o cât mai bună masticaţie a alimentelor în timpul mesei.
– Corpul devine puternic şi ferm prin practica acestei āsana. Yoghinii au numit-o Vajrāsana, sugerând că prin practicarea ei corpul devine ca diamantul (vajra). Prin aceasta, degetele picioarelor, genunchii, gambele şi şoldurile sunt întărite.
– Postura este extrem de folositoare pentru cei înclinaţi să doarmă prea mult. Ea se dovedeşte utilă elevilor şi studenţilor, precum şi acelora care lucrează noaptea târziu. Trebuie practicată timp de 10 minute după masă, atunci când curgerea energiei prin nadi-uri este în mod obişnuit în jos; Vajrāsana inversează această circulaţie, îndreptând-o în sus, contribuind astfel la accelerarea digestiei. Esenţa derivată din digerarea hranei devine astfel sănătoasă şi pură, astfel că întregul corp, inclusiv oasele şi nadi-urile devin asemenea diamantului.
În această direcţie tratatul Gheranda Samhita spune în cap. 2, sutra 12:
“Vajrāsana care este realizată menţinând picioarele de ambele părţi ale anusului face şoldurile ca de diamant şi este dătătoarea multor puteri şi capacităţi paranormale (siddhi) yoghinului.”
CONTRAINDICAŢII
În cazul acestei posturi nu există contraindicaţii.
EXEMPLIFICARE
MentorYoga 