Modul GI 34 – Shashasana – Postura Iepurelui

ETIMOLOGIE

“Śaśa” înseamnă în limba sanscrită iepure, şi prin urmare această āsana se numeşte Postura iepurelui datorită modului în care forma corpului aminteşte de acest animal. În unele lucrări, ea mai figurează cu numele Śaśankāsana.

TEHNICA DE EXECUŢIE

Poziţia de pornire este Vajrāsana (Postura Trăznetului) în care veţi urmări să vă relaxaţi cât mai bine şi totodată să aveţi o statică verticală cât mai corectă. Pentru aceasta veţi îndrepta cât mai bine coloana vertebrală urmărind ca greutatea corpului să se proiecteze pe şezut fără ca să fie astfel nevoie de un efort suplimentar pentru a menţine corpul în această poziţie. Este important să fie relaxate cât mai bine articulaţiile şoldurilor şi spatele. În continuare, folosind respiraţia vom realiza un proces de “întindere” a coloanei vertebrale. Pentru aceasta vom păstra centura abdominală contractată atunci când inspirăm, creând astfel o presiune intra-abdominală care se va difuza pe verticală “trăgând” astfel de coloana vertebrală. Această acţiune va realiza o relaxare la nivelul vertebrelor care vă va permite să realizaţi după aceea mult mai uşor această postură.

Astfel veţi realiza câteva inspiraţii profunde cu centura abdominală uşor controlată urmărind totodată să împingeţi uşor capul către în sus (ca şi cum aţi avea o greutate pe vârful capului pe care aţi vrea să o ridicaţi). Veţi simţi astfel o stare de relaxare şi destindere la nivelul coloanei vertebrale.

În continuare vă veţi înclina în faţă păstrând coloana vertebrală dreaptă şi sprijinindu-vă greutatea pe braţe. Palmele sunt aşezate în faţa genunchilor şi trunchiul va realiza un unghi de aproximativ 45 de grade faţă de sol. Această aplecare se va realiza din încheietura bazinului fără să îndoiţi coloana vertebrală. Eventual puteţi ridica uşor bazinul de pe labele picioarelor astfel încât să puteţi păstra spatele drept. Continuaţi să inspiraţi, cu abdomenul uşor contractat, de câteva ori astfel încât să continue procesul de întindere şi destindere a coloanei vertebrale. Nu veţi  înclina capul, urmărind să îl păstraţi în continuarea coloanei vertebrale realizând aceeaşi împingere ca şi mai înainte.

Faza următoare constă în aducerea trunchiului la orizontală şi pentru aceasta veţi ridica bazinul astfel încât coapsele să fie aproximativ perpendiculare pe sol, genunchii fiind puncte de sprijin. Palmele se vor deplasa şi ele puţin mai în faţă pentru a permite menţinerea coloanei vertebrale dreaptă şi paralelă cu solul. Veţi realiza din nou câteva inspiraţii cu abdomenul uşor contractat.

Aşezaţi apoi la sol fruntea (zona de graniţă dintre frunte şi păr) cât mai aproape de genunchi şi prindeţi mâinile brăţară în spate. Ridicaţi apoi cât mai mult mâinile în sus (palmele fiind în această poziţie orientate către în jos) şi spre în faţă. Braţele rămân întinse în această poziţie. Bazinul rămâne ridicat cât mai sus iar trunchiul se curbează menţinându-l cât mai relaxat. Se revine apoi la poziţia de pornire pentru a realiza conştientizarea.

CONŞTIENTIZARE

În timpul realizării acestei posturi veţi conştientiza dinamizarea simultană a lui Mūlādhāra cakra şi Sahasrāra, trezirea şi ascensiunea lui Kuṇḍalinī Śakti. Veţi sesiza totodată apariţia unei stări specifice care apare ca urmare a dinamizării şi armonizării celor doi centri de forţă.

La revenire veţi conştientiza dinamizarea celor doi centri de forţă ca fiind doi poli ai fiinţei voastre, cel de sus, Sahasrāra şi cel de jos, Mūlādhāra, care sunt astfel armonizaţi. Percepeţi astfel armonia dintre materie şi spirit, dintre jos şi sus.

 EFECTELE ŞI BENEFICIILE ACESTEI POSTURI

Se pot percepe efecte distincte, specifice, atât în fazele preparatorii, cât şi în faza finală. Efectele benefice ale primelor faze se remarcă în special la nivelul articulaţiei şoldurilor, una din articulaţiile principale ale sistemului nostru osos în care se manifestă în timpul zilei numeroase tensiuni, mai ales din cauza atitudinilor posturale negative.

Dacă în anumite situaţii, articulaţia şoldurilor este blocată (şi de acest lucru uneori nici nu ne dăm seama atunci când încercăm să o destindem), atât posturile de flexie în faţă, cât şi cele de flexie către în spate se execută forţând zona cea mai sensibilă a coloanei, zona rinichilor. În asemenea situaţii vor rezulta astfel compresiuni ale discurilor intervertebrale, care nu sunt întotdeauna inofensive, precum şi unele tensiuni în zona lombo-sacrală (în special în cea de-a V-a vertebră lombară). Dacă şoldurile sunt excesiv contractate, tensiunile se pot propaga către zona lombară ajungând să urce puţin câte puţin pe întreaga coloană până la craniu. Tocmai de aceea, pentru a practica cât mai corect posturile YOGA, adică fără a tensiona muşchii care nu sunt complet destinşi, sunt absolut necesare fazele pregătitoare în care, aşa cum am văzut, extensia coloanei şi întinderea sa dinamică cu ajutorul suflului atrag gradat ulterior detaşarea spatelui sau cu alte cuvinte eliberarea tuturor articulaţiilor vertebrale.

Din punct de vedere energetic, întinderea coloanei vertebrale însoţită, sau mai bine zis realizată graţie respiraţiei cu centura abdominală controlată, face să circule energiile subtile prin Suṣumṇā Nāḍī, canalul subtil central aflat în mijlocul coloanei vertebrale, lucru care este esenţial în practica yoga. Chiar denumirea Haṭha Yoga indică faptul că trebuie să unim (yoga) energiile feminine (-) simbolizate prin lună (ṬHA), la stânga coloanei vertebrale, cu energiile masculine (+) (HA), simbolizate prin soare, în partea dreaptă a coloanei. Canalele subtile de energie lunară şi solară care se împletesc în jurul lui Suṣumṇā Nāḍī se numesc Iḍā nāḍī (-) şi Piṅgalā nāḍī (+). Unul din scopurile principale ale tehnicilor posturale (āsanas) şi ale procedeelor de ritmare a suflurilor (pranayama) este de a uni aceste energii aflate la baza coloanei vertebrale (Mūlādhāra Cakra) şi a le face să urce prin nāḍī-ul central – Suṣumṇā. Fazele preparatorii care detaşează progresiv coloana vertebrală contribuie la deschiderea acestei “căi de mijloc” pentru energiile subtile.

Respiraţia realizată cu centura abdominală controlată generează un efect profund decongestionant şi revitalizant. În timpul inspiraţiei, diafragma coboară şi întâmpină rezistenţa viscerelor care vor fi astfel masate şi descongestionate. Plexul solar, supranumit adesea şi creierul abdominal, situat în partea de sus a cavităţii stomacului, va fi şi el de asemenea considerabil descongestionat şi masat. Poziţia mâinilor unite şi a braţelor joacă şi ea un rol foarte important. Proiectându-le către în faţă, practicantul pune în acţiune toată centura scapulară sau cu alte cuvinte toată musculatura aflată în partea superioară a toracelui şi în special muşchii fixaţi de omoplaţi. Uneori este incredibil cât de blocaţi sunt omoplaţii, mai ales la unii bărbaţi. Când aceşti muşchi sunt blocaţi, ei blochează totodată întreaga parte de sus a spatelui, făcând aproape imposibilă practica corectă a posturilor (āsanas) şi a tehnicilor respiratorii (pranayama).

Această postură generează apariţia unei senzaţii euforice de uşurare care se manifestă uneori imediat după execuţie, determinând o considerabilă uşurinţă şi fluiditate în realizarea posturilor yoga care urmează după aceasta.

CONTRAINDICAŢII

În situaţia unor afecţiuni grave în zona capului execuţia posturii este contraindicată.

EXEMPLIFICARE